Deschide meniul principal

Ion Vinea

scriitor român
Ion Vinea
Vinea portret.jpg
Vinea, fotografie ca. 1915
Date personale
Nume la naștereIoan Eugen Iovanaki (Iovanache)
Născut17 aprilie 1895(1895-04-17)
Giurgiu
Decedat (69 de ani)
București
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer de ficat[*]) Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, romancier, teoretician literar, critic de artă, cronicar, politician
PseudonimAladin, Ivan Aniew, Dr. Caligari, Crișan, Evin, B. Iova, I. Iova, Ion Iovin, Ion Japcă, Ion Eugen Vinea
Partid politicPartidul Național-Țărănesc  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Colegiul Național „Sfântul Sava” din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1912–1964
Mișcare/curent literarSimbolism, Contimporanul, Constructivism, Futurism, Expresionism, Suprarealism, Decadentism, Realism magic, Realism socialist
Specie literarăGenul liric, poem în proză, parodie, satiră, schiță, memorii, autoficțiune, nuvelă psihologică, Bildungsroman, literatură erotică

Ion Vinea (n. ,[1] Giurgiu, România – d. ,[1] București, Republica Populară Română) este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanachi [2], care a fost un poet român simbolist și suprarealist, aflat mereu în vecinătatea mișcării literare de avangardă.

BiografieModificare

EducațieModificare

După absolvirea liceului Sfântul Sava din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura.

SimbolismModificare

Încă din anii liceului, publică împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu revista Simbolul (octombrie 1912)[3], cu atitudine netă împotriva semănătorismului. Revista a apărut în numai 4 numere, finanțate și ilustrate de Marcel Iancu.[4] În anii 1914 - 1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări.

Revista „Contimporanul”Modificare

Ion Vinea și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca și Ion Barbu, editorul Vinea a mai găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos și alții), întreținând o vastă corespondență cu membrii „comunității” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.

Registru liricModificare

Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu.

Ca și Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenței artistice asupra fluxului imagistic. Față de creația sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-și versurile în paginile diverselor publicații la care colabora, fără preocuparea de a și le aduna într-un volum. O va face totuși în anul 1964, când la 26 iunie se dă "bun de tipar" volumului Ora fântânilor de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu își va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viață câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie.

Opere publicateModificare

Poezii, poeme în proză

  • Descântecul și Flori de lampă, Biblioteca Dimineața, 1925
  • Paradisul suspinelor, Editura Cultura Națională, București, 1930 (cu 5 gravuri, printre care un portret de Marcel Iancu)
  • Ora fântânilor, Editura pentru Literatură, București, 1963
  • Poeme, Editura Tineretului, București, 1969 (postum)
  • Ornic nesupus: versuri. (Poezii de duminică), Editura Eus, Chișinău, 1993 (antologie postumă îngrijită de Leo Butnaru)

Proză, publicistică

  • Lunatecii, roman, Editura pentru Literatură, București, 1965 (postum)
  • Venin de mai, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971 (postum; roman neterminat)
  • Publicistică literară, Editura Minerva, București, 1977 (postum)
  • Săgeata și arabescul. Articole și pamflete, Editura Minerva, București, 1984 (postum)

Opere traduse în alte limbi

  • Sóhajok paradicsoma (Paradisul suspinelor), Editura Dacia Konyvkiado, Cluj-Napoca, 1974 (traducere în limba maghiară)
  • Árnyékok malma, Editura Kriterion Konyvkiado, București, 1976 (traducere în limba maghiară)
  • Ora fântânilor = L'heure des fontaines, Editura Minerva, București, 1982 (ediție bilingvă în română și franceză)
  • Whisky Palace & alte elegii. Whisky Palace & altre elegie, Editura Bastion, Timișoara, 2008, (ediție bilingvă româno-italiană, biobibliografie, postfață și antologie critică de Geo Vasile)

NoteModificare

  1. ^ a b Ion Vinea, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ Literatura Română / Ion Vinea
  3. ^ Revista Simbolul
  4. ^ Sascha Bru, The Oxford Critical and Cultural History of Modernist Magazines, Oxford University Press, 2013 - Literary Criticism - 1471 pages

Legături externeModificare

Articole biografice