Nicolae Bălănescu
| Nicolae Bălănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 11 februarie 1866 Giurgiu |
| Decedat | 30 august 1945 Giurgiu |
| Părinți | Petrache și Ana Bălănescu |
| Căsătorit cu | Ștefania I. Negoescu |
| Cetățenie | română |
| Ocupație | scriitor poet bancher[*]  |
| Limbi vorbite | limba română |
| Partid politic | Partidul Național Liberal |
| Studii | Universitatea din București, Facultatea de Drept |
| Activitatea literară | |
| Limbi | română |
| Patronaj | Banca Națională a României |
| Opere semnificative | Cavour (1911);
Lumină și naționalism (1913); Scrieri. Conferințe. Discursuri (1913); Situația bugetară a României (1925); Farmecul Italiei (1932); Din amintirile mele (1937, 1939) |
Modifică date / text  | |
Nicolae Bălănescu (n. 11 februarie 1866, Giurgiu — d. 30 august 1945, Giurgiu)[1] a fost un avocat, ziarist, scriitor și om politic român.
A fost fiul lui Petrache Bălănescu, funcționar și al Anei (Anica).[2]
Educație modificare
A urmat studiile primare și secundare la Giurgiu. A obținut licența în drept, în cadrul Universității din București, în 1887. În 1893 și-a luat doctoratul la Bruxelles.[3]
Carieră modificare
A fost judecător de pace la Turnu Măgurele în 1888, apoi a lucrat ca avocat al statului pentru județul Vlașca.[4]
Din 1901 până în 1938 a avut relații contractuale cu Banca Națională a României. S-a specializat în probleme economico-financiare și a fost angajatul Băncii în calitate de cenzor (1921-1925) și director (1925-1938).[5]
A publicat lucrări de beletristică în Secolul XX și articole juridice în ziarele Presa liberă (1893), Presa (1904) și Lupta nouă (1913), ziare pe care le-a înființat și condus în Giurgiu.[6]
Împreună cu Nicolae Droc-Barcian, a contribuit la construirea Ateneului din Giurgiu,[7] care funcționa din 1886 fără un local propriu, ca filială a Ateneului din București. În 1935, Nicolae Bălănescu și-a demolat casa și a donat terenul pentru a construi sediul Ateneului din Giurgiu.[8] Ateneul a fost construit în 1940, fiind sediul primei filiale de provincie a Ateneului Român din București.[9]
La 21 mai 1936 a fost ales membru activ al Ateneului Român, secția științifică.[10]
Activitatea în Parlamentul României modificare
În anii 1899, 1901 și 1907 a fost deputat de Vlașca din partea liberalilor.[11]
Nicolae Bălănescu a expus în Parlamentul României doleanțele locuitorilor din comunele Frătești, Chiriacu și Stănești (1 martie 1899). Pe 14 decembrie 1901 a devenit raportor la un proiect de lege prin care s-a recunoscut societății Junimea Comercială calitatea de personalitate juridică și morală. La 22 decembrie 1910, ca raportor, a propus un proiect de lege prin care orașul Giurgiu putea contracta un împrumut de 674.000 lei pentru alimentarea cu apă a orașului. În discursul din 28 și 29 ianuarie 1920 Nicolae Bălănescu a vorbit despre distrugerile suferite de orașul Giurgiu în Primul Război Mondial. S-a numărat printre cei desemnați să răspundă la mesajul adresat Parlamentului României Mari de către regele Ferdinand I în ziua de 26 decembrie 1919. A atins punctul culminant al prezenței lui în Parlament ca raportor al bugetului Statului pe anii 1922, 1923 și 1924 și mai ales în discuțiile în care a intervenit cu ocazia votării Constituției din anul 1923.[12]
Distincții modificare
A fost numit Cavaler al Ordinului „Steaua României” și purtător al Medaliei „Bene Merenti”, clasa a II-a. În 1939 a fost distins cu Medalia „Centenarul Regelui Carol I”.[13]
A primit post-mortem titlul de Cetățean de onoare al al Municipiului Giurgiu, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu din 25 noiembrie 2010.[14]
Opere[15] modificare
- Poezii și nuvela „Niciodată” (1886)
- Știința și statul (1896)
- Personalitatea lui Hamlet (1896)
- Discurs (1909)
- Lumină și naționalism (1910)
- Cavour (1911)
- Cultul energiei (1912)
- Scrieri, conferințe, discursuri (1913)
- Situația bugetară a României (1925)
- Fascismul. București (1929)
- Naționalism (1929)
- Viața orașelor (1930)
- Farmecul Italiei (1932)
- Femeia modernă (1932)
- Din amintirile mele (1937, 1939)
- Conferința de deschidere (1942)
Note modificare
- ^ Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Giurgiu, Editura Cronos. pp. 25–26.
- ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 50.
- ^ Talianu, Emil (). Nicolae Bălănescu - Scriitorul. Editura Nicora. p. 7.
- ^ Talianu, Emil. Studii și consemnări. p. 128.
- ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 56.
- ^ „Nicolae Bălănescu, director-proprietar de ziare”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ateneul „Nicolae Bălănescu" – Municipiul Giurgiu – Calator prin Romania”. Accesat în .
- ^ „Ateneul Nicolae Bălănescu - Giurgiu” (în engleză). Ghidul HoReCa. . Accesat în .
- ^ „Ateneul „Nicolae Bălănescu"”. Accesat în .
- ^ Ateneul Român. Monografie. Editura Științifică și Enciclopedică. . pp. 123, 149.
- ^ Nicolescu, G.D. (). Parlamentul român, 1866-1901. Biografii și portrete. București, Editura Socec.
- ^ „Nicolae Bălănescu în arhivele giurgiuvene | Giurgiuveanul.ro – ziarul giurgiuvenilor de pretutindeni, stiri din giurgiu, giurgiu news, stiri locale”. Accesat în .
- ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 57.
- ^ Brîncoveanu et al. 2018, p. 119.
- ^ Enache, Constantin (). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. București, Editura Universul Familiei. p. 553-554.
Bibliografie modificare
- Brîncoveanu, Gelu; Damian, Ancu; Olteanu, Cristina; Păunescu, Emil (). Nicolae Bălănescu - repere biografice (p. 49-120) în Ateneul - volum de studii și documente coordonat de Gelu Brîncoveanu. Editura Semne.