Deschide meniul principal
Parlamentul României
Coat of arms of the Senate of Romania.jpg
Emblemă Senat
Stema Camerei Deputatilor.png
Emblemă Camera Deputaților
Tip Parlament Bicameral
Camere Senatul
Camera Deputaților
Președintele
Senatului
Teodor Melescanu,independent,
din 2 septembrie 2019
Președintele
Camerei
Deputaților
Marcel Ciolacu, PSD,
din 29 mai 2019
Membri 465
136 senatori
329 deputați
Locul de întâlnire: Palatul Parlamentului, București
Site: www.parlament.ro
Flag of Romania.svg
România
Autoritatea legislativă în România:
Parlament format din:
Camera Deputaților
Senat
Autoritatea executivă în România:
Președintele
Guvernul
Autoritatea judecătorească în România:
Înalta Curte de Casație și Justiție
Curțile de apel
Tribunalele
Judecătoriile
Consiliul Superior al Magistraturii
Ministerul Public
Sursa: Constituția României

Parlamentul României este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților.

România
Coat of arms of Romania.svg

Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
României




Politica altor țări • 

AtribuțiiModificare

Conform Constituției României, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.[1]

FuncționareModificare

În comparație cu alte țări cu parlamente bicamerale, diferența dintre atributele celor două camere este mică, o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată. În articolul 75, Constituția României definește situațiile în care Camera Deputaților este prima cameră sesizată, și astfel cea care are decizia finală în caz de divergențe. Senatul este prima cameră sesizată în toate celelalte situații. Proiectele de legi și propunerile legislative se supun spre dezbaterea primei camere sesizate, care trebuie să se pronunțe într-un termen de 45 de zile (60 de zile în cazuri speciale) altfel proiectul este considerat adoptat. După adoptarea sau respingerea proiectului sau a propunerii legislative, cealaltă Cameră decide definitiv, iar dacă aceasta este de acord, propunerea este adoptată, altfel este rolul primei camere sesizate de a da o decizie definitivă.

Parlamentul împreună cu Guvernul au și dreptul de inițiativă legislativă. De asemenea, o propunere legislativă poate fi înaintată și de către un grup de minim 100.000 de persoane cu drept de vot din cel puțin un sfert din județele țării.

Ședințele celor două camere se desfășoară separat, articolul 65 din Constituția României definind situațiile în care au loc ședințe comune.

MembriModificare

Membrii Camerei Deputaților și ai Senatului sunt aleși prin vot universal în cele 42 de circumscripții electorale, corespunzătoare celor 41 de județe și Municipiului București. În legislativul 2004-2008 Senatul are un număr de 137 de membri iar Camera Deputaților are 332 de membri. Diferența numărului de membri se datorează normei de reprezentare diferite de la o Cameră la alta. Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților este de un deputat la 73.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 168.000 locuitori.

Sistemul electoral este unul proporțional (membrii se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul voturilor exprimate în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la patru ani, și sunt făcute printr-un sistem de reprezentare proporțională cu vot în colegii uninominale. Ultimele alegeri au avut loc în 11 decembrie 2016. În Camera Deputaților mai sunt primiți și câte un reprezentant al fiecărei minorități naționale recunoscute. În urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 numărul de parlamentari a crescut de la 470 la 588.

IstoricModificare

Regulamentul Organic adoptat în 1831 în Țara Românească și un an mai târziu în Moldova a reprezentat fundamentul instituției parlamentare în Principatele Române. Convenția de la Paris din 7/19 august 1858[2][nefuncțională] a modificat și lărgit principiul de reprezentare națională , iar prin Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie 1864 s-a introdus Corpul Ponderator, redenumit ulterior Senat ca cea de a doua cameră. Această nouă lege electorală conferă dreptul de vot doar bărbaților de peste 25 de ani și care aveau un venit anual de peste 100 de galbeni. La aceștia se adăugau, fără condiții de cens, preoții, institutorii, profesorii, licențiații și doctorii, precum și cei care practicau profesii liberale și pensionarii cu o pensie anuală de cel puțin 3.000 lei.

Constituția din 1866 a definit funcționarea Parlamentului în concordanță cu modul de organizare și funcționare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme. Declarația de independență a României din 9 mai 1877 și actele de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial au fost printre cele mai importante documente adoptate de Parlament în istoria României moderne.

În perioada 1881 - 1947, România a fost o monarhie parlamentară.

Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea și în 1940 după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind lipsit de principalele sale atribuții. În perioada comunistă, prin Constituția din 1948, parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerală, Marea Adunare Națională, organism formal, subordonat total puterii comuniste.

După Revoluția din Decembrie 1989, prin Constituția din 1991 rolul Parlamentului a fost restabilit, ca organism de bază al regimului democratic pluripartid.

Au avut loc 2 referendumuri de revizuire a acestei Constituții: în octombrie 2003 și în noiembrie 2009. Spre deosebire de primul, ce nu numai că a fost validat de Curtea Constituțională română, dar și implementat, cel de-al doilea a fost ignorat de legislaturi, începând din decembrie 2012 până azi, astfel că toate actele normative ale acestuia (și ale Guvernului) devenind neconstituționale. Motivul: Decizia C.C.R. nr. 682 din 27 iunie 2012, ce a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012.

Al doilea referendum, spre deosebire de primul, a fost consultativ, reprezentand doar un tertip al presedintelui Traian Basescu de a face campanie electorala si de a castiga voturi in plus. Un referendum consultativ nu poate modifica Constitutia.

OrganizareModificare

NoteModificare

  1. ^ Constituția României, titlul III, cap. I, art. 73, accesat 27 aprilie 2017
  2. ^ Chapter V
  3. ^ Raport Anual 2008, ancom.org.ro, accesat la 30 decembrie 2009
  4. ^ Despre noi, csspp.ro, accesat la 3 ianuarie 2010

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Scurt istoric al Parlamentului României: până în anul 1918, Romania. Parlament. Camera Deputaților, Editura Camera depuțatilor, 1995
  • Instituirea monarhiei constituționale și regimului parlamentar în România: 1866-1871, Anastasie Iordache, Editura Majadahonda, 1997
  • Parlamentul României în anii reformelor și ai primului Război Mondial, 1907-1918, Anastasie Iordache, Editura Paideia, 2001
  • Parlamentul in pribegie: 1916-1918 : amintiri, note și impresii, Grigore Procopiu, Editura Universitaria, 1992
  • Din culisele Parlamentului României: 1990-1992, Petre Țurlea, Editura Globus, 1994
  • Sub cupola Parlamentului: controverse și perle verbale, Romus Dima, Editura Fundația Culturală G.M. Speteanu, 2000
  • Apărarea națională și Parlamentul României, Volume 2, Marin C. Stănescu, Vasile Alexandrescu, Editura Militară,

Legături externeModificare