Constantin Agiu
| Constantin Agiu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Cetate, Dolj, România | ||
| Decedat | (69 de ani) Gura Humorului, Suceava, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | tâmplar politician | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Cunoscut pentru | Președinte al Marii Adunări Naționale (11 iunie - 27 decembrie 1948) | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
.svg){kind=small}
Constantin Agiu (n. , Cetate, Dolj, România – d. , Gura Humorului, Suceava, România[1]) a fost un demnitar comunist român.
Biografie
modificareA fost tâmplar de meserie. Membru al PCR, a fost remarcat de Ștefan Foriș și numit instructor de partid pentru Oltenia (1941), iar din iunie 1943 a fost membru al Comitetului Central al P.C.d.R.. Chiar și după 4 aprilie 1944 (când Ștefan Foriș a fost înlăturat din funcția de secretar general), a deținut funcții importante, de exemplu a fost însărcinat cu controlul veniturilor realizate de Comisia Centrală Financiară a P.C.R. sau cu ducerea tratativelor cu reprezentanții P.S.D. pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc.[2]
A îndeplinit funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (6 martie 1945 - 14 aprilie 1948) în guvernele conduse de Petru Groza și de președinte al Marii Adunări Naționale (11 iunie - 27 decembrie 1948).
În 1956 a fost sancționat cu vot de blam în legătură cu excluderea din partid a generalului Ion Eremia.[3] În 1958 a fost înlăturat din comitetul de conducere al Asociației foștilor deținuți și deportați politici antifasciști.[4]
Note
modificare- ^ Dan Cătănuș, „Disciplina de partid și foștii ilegaliști. Cazul Constantin Agiu, 1955”
- ^ Dan Cătănuș, Ioan Chiper, „Cazul Ștefan Foriș. Lupta pentru putere în P.C.R., 1940-1968.” Documente, Editura Vremea, București, 1999, p. 78-79, 112, 132, 304.
- ^ ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 76/1956, „Cu privire la activitatea antipartinică a unor membri de partid”, f. 175-176v.
- ^ ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 15/1958, f. 26-27.