Ștefan Foriș
| Ștefan Foriș | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Fóris István |
| Născut | 9 mai, 1892 Tărlungeni, România |
| Decedat | 1946, (54 de ani) București, România |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea  |
| Părinți | István Fóris și Anna Kocsis |
| Căsătorit cu | Victoria Sârbu |
| Cetățenie |  România Ungaria |
| Etnie | maghiară |
| Ocupație | jurnalist politician |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
| Secretar general al PCR | |
| În funcție 1940 – 1944 | |
| Precedat de | Boris Ștefanov |
| Succedat de | Gheorghe Gheorghiu-Dej |
| Partid politic | Partidul Comuniștilor din Ungaria Partidul Comunist din România |
| Alma mater | Facultatea de Matematică-Fizică a Universitații din Budapesta |
| Profesie | politician comunist, jurnalism |
Modifică date / text  | |
Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist român și maghiar de origine ceangăiască de Țara Bârsei[1][2] din România și Ungaria. În perioada 1940-1944 a fost secretarul general al PCdR.
Biografie
modificarePărinții săi au fost István Fóris și Anna Kocsis. Familia era înstărită și poseda o fabrică de cărămizi și țigle. Școala elementară a absolvit-o în Tărlungeni, după care a urmat liceul comercial din Brașov. Foriș a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial. După război a aderat la Partidul Comuniștilor din Ungaria și a activat în cadrul regimului Republicii Sovietice Ungare.
În 1919 s-a reîntors la Brașov. În 1921 a aderat la nou înființatul Partid Comunist Român (care în 1924 a fost interzis). A fost redactor la două gazete de stânga. În 1928 tribunalul militar din Cluj l-a condamnat la zece ani închisoare, însă Foriș s-a refugiat în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena și Berlin. S-a întors în România în 1930 și o parte din pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935.
Foriș a fost unul dintre liderii de facto ai comuniștilor rămași în România, conducând mișcarea în ilegalitate alături de viitoarea sa soție, Victoria Sârbu, și de evreul Remus Kofler.[3] A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea).[4] Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în complicitate cu șoferul său D. Neciu.[5] Pintilie-Bodnarenko și agenți ai Siguranței din Oradea au fost implicați și în asasinarea mamei (în vârstă de 70 de ani) lui Foriș, pe care au înecat-o în Criș.
Foriș a fost reabilitat de Ceaușescu în 1968. Ancheta din același an a stabilit oficial că mama lui Foriș ar fi murit de moarte naturală, dar că gazdele sale, soții Fogel, i-ar fi aruncat cadavrul în Criș.[6] S-a mai stabilit de asemenea că decizia asasinării lui Foriș fusese luată de Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Ana Pauker și alți demnitari ai PCR.[4]
Ștefan Foriș a trăit un timp cu evreica basarabeancă Tatiana, fostă logodnică, care s-a căsătorit ulterior cu generalul rus Iakov Bulan. Tatiana Bulan a reușit să dețină funcția de Viceministru al Învățământului și a fost decorată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Ea s-a pensionat ca director al Academiei de partid Ștefan Gheorghiu. Ștefan Foriș s-a căsătorit cu Victoria Sârbu. Victoria Sîrbu-Foriș după moartea soțului a fost condamnată cu închisoarea și fiica lor, din cauza experiențelor prin care a trecut, a fost traumatizată psihic pe viață. A primit o pensie specială până în anul 1987 când a decedat[7]. Victoria Foriș a fost reabilitată ulterior, ea devenind o activistă de rang inferior.[8]
Note
modificare- ^ Hilda Hencz; Bucureștiul maghiar, scurtă istorie a maghiarilor din București de la începuturi până în prezent, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, pag. 185 ISBN 978-973-8369-97-9
- ^ ro Raportul CNSAS Membrii Comitetului Central al PCR, pag. 6 Aici este menționat a fi doar de origine maghiară.
- ^ Cioroianu, p. 48
- ^ a b Cristina Diac (), „Comunism - "Adevarul istoric?"”, Jurnalul Național, accesat în
- ^ Raport final - Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România, p. 45-46
- ^ Cristina Diac (), „Membrii de familie și puținii colaboratori”, Jurnalul Național, accesat în
- ^ Vlad Robert Lutic - În căutarea familiei pierdute, ed. ePublishers, București, 2020
- ^ Adrian Criș, bihoreanul.ro, 16 decembrie 2006 (Web Archive). „Ucis de partid”. Arhivat din original în . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Cioroianu, A; Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc, București, Editura Curtea Veche, 2007;
- Tismăneanu, V; Raport final - Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România Arhivat în , la Wayback Machine.;
- Dan Cătănuș, Ioan Chiper (editori), Cazul Ștefan Foriș. Lupta pentru putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceaușescu, Editura Vremea, București, 1999.
Legături externe
modificare- Biografie Ștefan Foriș
- Romania sub regimul comunist[nefuncțională], paginiromanesti.com
- Serie de articole despre Ștefan Foriș la Jurnalul Național
- Serie de articole despre Ștefan Foriș la Jurnalul Național
| Predecesor: Boris Ștefanov |
Secretar General al PCR 1940–1944 |
Succesor: Gheorghe Gheorghiu-Dej |