Dimitrie A. Sturdza
Dimitrie A. Sturdza | |||
Politicianul Dimitrie A. Sturdza | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 10 martie 1833 Miclăușeni, Principatul Moldovei | ||
Decedat | 8 octombrie 1914, (81 de ani) București, România | ||
Părinți | Alexandru (Sandu) Sturdza | ||
Căsătorit cu | Honorina Rosetti | ||
Copii | Alexandru D. Sturdza | ||
Cetățenie | România | ||
Religie | Ortodox | ||
Ocupație | politician | ||
Limbi vorbite | limba română[1][2] | ||
Activitate | |||
Educație | Academia Mihăileană | ||
Alma mater | Universitatea Bonn Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Humboldt din Berlin | ||
Cunoscut pentru | Prim-ministru al României între anii 1895 - 1909 | ||
Partid politic | Partidul Național Liberal | ||
| |||
Modifică date / text |
Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.
Viața
modificareNăscut în Familia Sturdza.
Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.
În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.
A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.
Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.[3]
În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.
A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[4][5]
Galerie
modificareNote
modificare- ^ IdRef, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Moses Gaster, o figură pe nedrept uitată, m.adevarul.ro
- ^ Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
- ^ România a avut un prim-ministru cu patru mandate, nebun cu acte. Povestea lui Dimitrie Alexandru Sturdza care lătra la ședințele cu miniștrii, 11 martie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
Bibliografie suplimentară
modificare- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 299–305
- Durchleuchtung eines Verrats. Der Fall des Oberst Alexandru D. Sturdza, von Petre Otu und Maria Georgescu. Taschenbuch. Lektor Verlag. 2022. Hainburg.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
- D.A. Sturdza, constructorul, 27 octombrie 2006, Ion Bulei, Ziarul de Duminică