Alexandru Marghiloman

om de stat român (1854-1925)
Alexandru Marghiloman
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Buzău, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElisa Știrbei () Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician
avocat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAlexandru Averescu
Succedat deConstantin Coandă
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBuzău
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIon N. Lahovari
Succedat deDimitrie A. Sturdza
Deputat al României Modificați la Wikidata
Președintele Crucii Roșii Române Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Alma materColegiul Național „Sfântul Sava” din București
Semnătură

Alexandru Marghiloman (n. , Buzău, Țara Românească – d. , Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de cel de-al 25-lea prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial.

Viața personală

modificare

Alexandru Marghiloman s-a născut la 4 iulie 1854 în Buzău într-o familie burgheză rurală. Tatăl său, Iancu Marghiloman, era un mare arendaș din Țara Românească, iar mama sa, Irina Izvoranu făcea parte dintr-o familie înstărită din Oltenia. Despre Iancu Marghiloman, Duiliu Zamfirescu avea să scrie: „colon californian, arendaș, antreprenor, vânător de Bărăgan, jucător de cărți, prefect – în cele mai bune relații cu lumea din București; miniștri, deputați și senatori, și cu lumea din provincie; alegători, subprefecți, hoți de cai”.[5]

Studiile și cariera

modificare

Alexandru Marghiloman a urmat Colegiul Sfântul Sava din București, iar apoi se va înscrie la Facultatea de Drept și la Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879 Alexandru Marghiloman va fi procuror și mai apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, va demisiona pentru a deveni avocat, pentru ca trei ani mai târziu să fie numit avocat al statului. La 6 noiembrie 1884, Alexandru Marghiloman este ales deputat în Colegiul I Buzău.

În 1890 Alexandru Marghiloman s-a căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Barbu Știrbei și sora Prințului Barbu Stirbey; cei doi au divorțat mai târziu, Elisa căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu.

Conservator și germanofil în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia devenită bolșevică în urma revoluției, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.[6]

Marghiloman era un împătimit crescător de cai. La conacul său din Buzău, Vila Albatros, a pus bazele unei crescătorii de cai de rasă,[7] iar numele vilei provine de la numele calului preferat al omului politic.[8]

De numele său se leagă marghilomanul, o rețetă de cafea cu rom sau vinars, creată, conform unor legende, cu ocazia unei vânători la care a participat. Conform legendei, Marghiloman era un mare băutor de cafea, și când, în timpul unei vânători, i-a comandat valetului una, valetul nu a mai găsit apă și a făcut cafeaua cu vinars.[9]

Numismatică

modificare

La 1 iulie 2019, Banca Națională a României va pune în circulațție, în atenția colecționarilor, un set de monede „cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman.” Emisiunea numismatică este formată din trei monede: o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, având titul de 900‰, o monedă de argint, cu valoarea nominală de 10 lei, av\nd titlul de 999‰ precum și o monedă din aliaj comun, cu valoarea nominală de 1 leu.[10]

Tirajul acestei emisiuni monetare este de 300 de seturi.[10]

  1. ^ http://www.marghiloman.ro/istoric/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Alexandru Marghiloman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ Alexandru Marghiloman, Roglo 
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ Nicolae Peneș, „Iancu Marghiloman, un «satrap» în epoca modernă”, Historia, accesat în  
  6. ^ Manuel Stănescu, „Unirea Basarabiei: prima treaptă spre idealul României Mari”, Historia, accesat în  
  7. ^ Oprișan, Cătălin (), „Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa și Lista lui Günther”, GSP.ro, accesat în  
  8. ^ Iulian Bunila (), „Conacul Marghiloman rămâne în proprietatea Primăriei Buzău”, Adevărul, accesat în  
  9. ^ „„Marghilomana", cafeaua cu rom sau coniac”, Historia, accesat în  
  10. ^ a b Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman

Bibliografie

modificare
  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul I, Editura Scripta, București, 1993
  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul II, Editura Scripta, București, 1994
  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul III, Editura Scripta, București, 1995
  • I.G. Duca, Memorii, Volumul I, Editura Expres, București, 1992
  • Titu Maiorescu,România, Războaiele balcanice și Cadrilaterul, Editura Machiavelli, București, 1995
  • Ioan Slavici, Amintiri. Închisorile mele. Lumea prin care am trecut, Editura Albatros, București, 1998
  • Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, 1918-1948, Editura Paideia, București, 1999
  • Mircea Iosa, Traian Lungu, Viața politică în România 1899 – 1910, Editura politică, București, 1977
  • Titu Maiorescu, Viața politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
  • Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Editura politicâ, București, 1987
  • Ioan Adam, Panteon Regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români. Editura Gramar, București, 2000
  • Maria Magdalena Ioniță, Casa și familia Capsa în România modernă, Editura Publimpres, București, 200
  • Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, București, 1995

Bibliografie suplimentară

modificare
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 242–244 

Legături externe

modificare


Funcții politice
Predecesor:
Ion Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
7 iulie 190013 februarie 1901
Succesor:
Dimitrie Sturdza
Predecesor:
Alexandru Averescu
Prim-ministru al României
15 martie24 octombrie 1918
Succesor:
Constantin Coandă