Alexandru Marghiloman

Date personale
Alexandru Marghiloman

Născut	4 iulie 1854^[1] Buzău, Țara Românească
Decedat	10 mai 1925 (70 de ani)^[2]^[3] Buzău, România
Căsătorit cu	Elisa Știrbei (1890–1906)
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă
Ocupație	diplomat politician avocat
Limbi vorbite	limba franceză^[4]
Prim-ministru al României
În funcție 5 martie 1918 – 23 octombrie 1918
Precedat de	Alexandru Averescu
Succedat de	Constantin Coandă
Senator al României
În funcție 1914 – 1922
Circumscripția	Buzău
Ministru al Afacerilor Externe
În funcție 7 iulie 1900 – 13 februarie 1901
Precedat de	Ion N. Lahovari
Succedat de	Dimitrie A. Sturdza
Deputat al României
Președintele Crucii Roșii Române

Partid politic	Partidul Conservator
Alma mater	Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Semnătură

Modifică date / text

Alexandru Marghiloman (n. 4 iulie 1854, Buzău, Țara Românească – d. 10 mai 1925, Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de cel de-al 25-lea prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial.

Viața personală

Alexandru Marghiloman s-a născut la 4 iulie 1854 în Buzău într-o familie burgheză rurală. Tatăl său, Iancu Marghiloman, era un mare arendaș din Țara Românească, iar mama sa, Irina Izvoranu făcea parte dintr-o familie înstărită din Oltenia. Despre Iancu Marghiloman, Duiliu Zamfirescu avea să scrie: „colon californian, arendaș, antreprenor, vânător de Bărăgan, jucător de cărți, prefect – în cele mai bune relații cu lumea din București; miniștri, deputați și senatori, și cu lumea din provincie; alegători, subprefecți, hoți de cai”.^[5]

Studiile și cariera

Alexandru Marghiloman a urmat Colegiul Sfântul Sava din București, iar apoi se va înscrie la Facultatea de Drept și la Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879 Alexandru Marghiloman va fi procuror și mai apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, va demisiona pentru a deveni avocat, pentru ca trei ani mai târziu să fie numit avocat al statului. La 6 noiembrie 1884, Alexandru Marghiloman este ales deputat în Colegiul I Buzău.

În 1890 Alexandru Marghiloman s-a căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Barbu Știrbei și sora Prințului Barbu Stirbey; cei doi au divorțat mai târziu, Elisa căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu.

Conservator și germanofil în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia devenită bolșevică în urma revoluției, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.^[6]

Diverse

Marghiloman era un împătimit crescător de cai. La conacul său din Buzău, Vila Albatros, a pus bazele unei crescătorii de cai de rasă,^[7] iar numele vilei provine de la numele calului preferat al omului politic.^[8]

De numele său se leagă marghilomanul, o rețetă de cafea cu rom sau vinars, creată, conform unor legende, cu ocazia unei vânători la care a participat. Conform legendei, Marghiloman era un mare băutor de cafea, și când, în timpul unei vânători, i-a comandat valetului una, valetul nu a mai găsit apă și a făcut cafeaua cu vinars.^[9]

Numismatică

La 1 iulie 2019, Banca Națională a României va pune în circulațție, în atenția colecționarilor, un set de monede „cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman.” Emisiunea numismatică este formată din trei monede: o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, având titul de 900‰, o monedă de argint, cu valoarea nominală de 10 lei, av\nd titlul de 999‰ precum și o monedă din aliaj comun, cu valoarea nominală de 50 de bani.^[10]

Tirajul acestei emisiuni monetare este de 300 de seturi.^[10]

Note

^ Encyclopædia Britannica, accesat în 16 decembrie 2016
^ Alexandru Marghiloman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ Alexandru Marghiloman, Roglo
^ IdRef, accesat în 20 mai 2020
^ Nicolae Peneș, „Iancu Marghiloman, un «satrap» în epoca modernă”, Historia, accesat în 3 octombrie 2022
^ Manuel Stănescu, „Unirea Basarabiei: prima treaptă spre idealul României Mari”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017
^ Oprișan, Cătălin (6 iunie 2020), „Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa și Lista lui Günther”, GSP.ro, accesat în 7 iunie 2020
^ Iulian Bunila (28 noiembrie 2014), „Conacul Marghiloman rămâne în proprietatea Primăriei Buzău”, Adevărul, accesat în 3 octombrie 2017
^ „„Marghilomana", cafeaua cu rom sau coniac”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017
^ ^a ^b Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman

Bibliografie

Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul I, Editura Scripta, București, 1993
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul II, Editura Scripta, București, 1994
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul III, Editura Scripta, București, 1995
I.G. Duca, Memorii, Volumul I, Editura Expres, București, 1992
Titu Maiorescu,România, Războaiele balcanice și Cadrilaterul, Editura Machiavelli, București, 1995
Ioan Slavici, Amintiri. Închisorile mele. Lumea prin care am trecut, Editura Albatros, București, 1998
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, 1918-1948, Editura Paideia, București, 1999
Mircea Iosa, Traian Lungu, Viața politică în România 1899 – 1910, Editura politică, București, 1977
Titu Maiorescu, Viața politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Editura politicâ, București, 1987
Ioan Adam, Panteon Regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români. Editura Gramar, București, 2000
Maria Magdalena Ioniță, Casa și familia Capsa în România modernă, Editura Publimpres, București, 200
Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, București, 1995

Bibliografie suplimentară

Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 242–244

Legături externe

Alexandru Marghiloman, omul nemtilor sau omul providential? Arhivat în 29 martie 2014, la Wayback Machine., 13 octombrie 2007, Mircea Dumitriu, România liberă

Funcții politice
Predecesor: Ion Lahovari	Ministrul Afacerilor Externe 7 iulie 1900 – 13 februarie 1901	Succesor: Dimitrie Sturdza
Predecesor: Alexandru Averescu	Prim-ministru al României 15 martie – 24 octombrie 1918	Succesor: Constantin Coandă

Portal România în Primul Război Mondial

Portal Primul Război Mondial

Portal Istorie

[e67e0aa261e7f5a58924d707f2709a63-1] Encyclopædia Britannica, accesat în 16 decembrie 2016

[77520038532cb131525b010f847f6bcb-2] Alexandru Marghiloman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017

[8c7144f3d6882c44f3ff78c9a5f5b73f-3] Alexandru Marghiloman, Roglo

[00cc524d3f1bcd94f7b0f6063e3fc842-4] IdRef, accesat în 20 mai 2020

[5] Nicolae Peneș, „Iancu Marghiloman, un «satrap» în epoca modernă”, Historia, accesat în 3 octombrie 2022

[Historia_Stanescu-6] Manuel Stănescu, „Unirea Basarabiei: prima treaptă spre idealul României Mari”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017

[BlogSport_2020-06-07-7] Oprișan, Cătălin (6 iunie 2020), „Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa și Lista lui Günther”, GSP.ro, accesat în 7 iunie 2020

[adev2014-11-28-8] Iulian Bunila (28 noiembrie 2014), „Conacul Marghiloman rămâne în proprietatea Primăriei Buzău”, Adevărul, accesat în 3 octombrie 2017

[Historia_2017-10-03-9] „„Marghilomana", cafeaua cu rom sau coniac”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017

[BNR-10] Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]