Prim-ministrul României

Prim-ministrul Guvernului României este șeful guvernului român. Este desemnat, potrivit Constituției, de președintele României în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Este validat de către Camera Deputaților și Senat în ședință comună. Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

Prim-ministru al României
Pavilionul Prim-ministrului
În funcție Marcel Ciolacu  din 15 iunie 2023
Reședință oficială	Palatul Victoria
Numit de	Președintele României
Durata mandatului	4 ani, care poate fi reînnoit
Deținătorul inaugural	Barbu Catargiu
Înființare	22 ianuarie 1862
Website	gov.ro/ro/prim-ministru/prim-ministrul

Postul a fost creat în 1862, prin unirea guvernelor Moldovei și al Țării Românești, având ca bază legală modificarea constituției Principatelor Unite de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Întâiul prim-ministru al României fost Barbu Catargiu, iar actualul este Marcel Ciolacu.

Nominalizare

Prim-ministrul României este numit de președintele republicii, care desemnează candidatul pentru această funcție. Președintele consultă partidul care deține majoritatea parlamentară sau, în absența unei majorități clare, partidele reprezentate în Parlament. Candidatul desemnat are responsabilitatea de a forma un program de guvernare și un cabinet care trebuie să obțină aprobarea Parlamentului printr-un vot de încredere.

Propunerea de guvern și programul său sunt supuse dezbaterii Parlamentului într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului. Pentru a fi acceptat, este necesară o majoritate simplă a voturilor tuturor deputaților și senatorilor. După obținerea votului de încredere, candidatul devine prim-ministru, iar membrii cabinetului devin miniștri. Noul guvern își exercită mandatul din momentul depunerii jurământului în fața președintelui.

Atribuții

Vezi și: Ordonanță de urgență.

Prim-ministrul coordonează activitatea Guvernului, implementează politica internă a țării și conduce administrația publică. El prezintă rapoarte și declarații referitoare la politica Guvernului, pentru a fi dezbătute în Parlament.

Prim-ministrul, împreună cu ministrul responsabil pe un anumit domeniu guvernamental, poate semna hotărâri și ordonanțe care intră în vigoare din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.

Guvernul poate emite două tipuri de ordonanțe: ordonanțe simple și ordonanțe de urgență. Ordonanțele simple se emit în baza unei legi de abilitare, de obicei în timpul vacanței parlamentare, și sunt supuse aprobării Parlamentului. Ordonanțele de urgență sunt pentru situațiile excepționale care necesită măsuri rapide și produc efecte imediat după publicarea în Monitorul Oficial, dar trebuie prezentate Parlamentului pentru aprobare.

În cazul în care Parlamentul nu aprobă o ordonanță în termen de 30 de zile, aceasta își încetează aplicabilitatea. Spre deosebire de ordonanțele simple, ordonanțele de urgență nu pot modifica legi constituționale, nu pot afecta organizarea fundamentală a statului și drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Pe lângă atribuțiile sale constituționale, prim-ministrul este, în general, liderul principalului partid din coaliția majoritară care susține Guvernul, deși acest lucru nu este întotdeauna valabil.

Incompatibilitate

Ca orice altă funcție publică, funcția de prim-ministru este incompatibilă cu orice altă funcție (sau poziție profesională într-o societate comercială), cu excepția funcțiilor de deputat sau senator.

Mandatul de prim-ministru se încheie prin:

• demisie la propria inițiativă
• demitere în urma unei moțiuni de cenzură
• pierderea drepturilor electorale în urma unei condamnări
• incompatibilitate cu funcția
• deces
• expirarea mandatului legislaturii

Relația cu Președintele

Președintele poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații. Președintele prezidează ședințele Guvernului la care participă.

Relația cu Parlamentul

Guvernul și celelalte organe ale administrației publice trebuie să prezinte toate informațiile, rapoartele sau documentele solicitate de Camera Deputaților, Senat sau comisiile parlamentare, în cadrul controlului parlamentar asupra activității guvernamentale.

Membrii Guvernului au dreptul să participe la lucrările Parlamentului și sunt obligați să o facă la solicitarea președinților camerelor. Prim-ministrul și membrii Cabinetului său trebuie să răspundă la toate întrebările sau interpelările adresate de deputați sau senatori, în conformitate cu prevederile regulamentelor Parlamentului. După astfel de interpelări, Camera Deputaților sau Senatul pot adopta o moțiune simplă pentru a-și exprima poziția cu privire la o problemă de politică internă sau externă.

Moțiune de cenzură

Vezi și: Moțiune de cenzură.

Parlamentul poate demite un prim-ministru în funcție și Cabinetul său prin adoptarea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului. Pentru ca o moțiune să fie inițiată, aceasta trebuie să fie semnată de cel puțin un sfert dintre deputați și senatori, iar pentru a fi adoptată, trebuie să obțină votul majorității deputaților și senatorilor. După adoptarea unei moțiuni de cenzură, prim-ministrul și Cabinetul său sunt oficial demisi, iar președintele trebuie să desemneze o persoană pentru a forma un nou Guvern.

De la Revoluția din 1989, cinci prim-miniștri au fost demiși în urma adoptării unei moțiuni de cenzură: Emil Boc, Mihai Răzvan Ungurenu, Sorin Grindeanu, Viorica Dăncilă și Florin Cîțu.

Rezidență

Vezi și: Palatul Victoria.

Rezidența prim-ministrului este Palatul Victoria. Palatul a fost declarat monument itstoric în 2004.

Vezi și

• Lista prim-miniștrilor României
• Guvern interimar

Legături externe

• Ultimele știri din presa românească despre „Prim-ministru al României” la Newskeeper
• Interimatul prim-ministrului în România, 4 noiembrie 2015, curieruljudiciar.ro