Dimitrie A. Sturdza

Politicianul Dimitrie A. Sturdza
Date personale
Născut10 martie 1833
Miclăușeni, Principatul Moldovei
Decedat8 octombrie 1914, (81 de ani)
București, România
PărințiAlexandru (Sandu) Sturdza
Căsătorit cuHonorina Rosetti
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiepolitician
Limbi vorbitelimba română[1][2] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieAcademia Mihăileană
Alma materUniversitatea Bonn
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruPrim-ministru al României între anii 1895 - 1909
Partid politicPartidul Național Liberal
Numismat recunoscut la nivel național
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române

Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.

 

Născut în Familia Sturdza.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.[3]

În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[4][5]

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Moses Gaster, o figură pe nedrept uitată, m.adevarul.ro 
  4. ^ Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
  5. ^ România a avut un prim-ministru cu patru mandate, nebun cu acte. Povestea lui Dimitrie Alexandru Sturdza care lătra la ședințele cu miniștrii, 11 martie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 22 august 2016

Bibliografie suplimentară

modificare
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 299–305 
  • Durchleuchtung eines Verrats. Der Fall des Oberst Alexandru D. Sturdza, von Petre Otu und Maria Georgescu. Taschenbuch. Lektor Verlag. 2022. Hainburg.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare


Funcții politice
Predecesor:
Eugeniu Stătescu
Ministrul Afacerilor Externe
1 august 18811 februarie 1885
Succesor:
Ion Câmpineanu
Predecesor:
Alexandru Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
4 octombrie 189521 noiembrie 1896
Succesor:
Constantin I. Stoicescu
Predecesor:
Lascăr Catargiu
Prim-ministru al României
15 octombrie 18952 decembrie 1896
Succesor:
Petre S. Aurelian
Predecesor:
Constantin I. Stoicescu
Ministrul Afacerilor Externe
31 martie 189730 martie 1899
Succesor:
Ion Lahovari
Predecesor:
Petre S. Aurelian
Prim-ministru al României
12 aprilie 189723 aprilie 1899
Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Iacob Lahovary
Ministrul Apărării Naționale
14 februarie 190121 decembrie 1904
Succesor:
Gheorghe Manu
Predecesor:
Alexandru Marghiloman
Ministrul Afacerilor Externe
14 februarie 19018 ianuarie 1902
Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Petre P. Carp
Prim-ministru al României
27 februarie 19014 ianuarie 1906
Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Ion I. C. Brătianu
Ministrul Afacerilor Externe
12 decembrie21 decembrie 1904
ad-interim
Succesor:
Iacob Lahovary
Predecesor:
Ion Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
12 martie 190727 decembrie 1908
Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino
Prim-ministru al României
24 martie 19079 ianuarie 1909
Succesor:
Ion I. C. Brătianu