Gheorghe Manu (general)
Gheorghe Manu (alternativ George Manu; n. 26 iulie 1833, București – d. 16 mai 1911, București) a fost un general și om de stat român, ministru de Război în mai multe guverne, cel de-al șaptesprezecelea premier al României. A deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri între 1889 și 1891.
Biografie
modificareFamilie
modificareA fost fiul fostului agă și caimacam al Valahiei Iancu Manu; mama sa, Ana Ghica a fost una din fiicele marelui ban Alexandru Ghica.
Manu era descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu.[1]
Studii, carieră
modificareDupă studii militare în Prusia, la Potsdam, a fost sublocotenent în armata prusacă (1853). Întors în țară in 1858, a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de Război în guvernele Dimitrie Ghica și Manolache Costache Epureanu (1869-1870). A fost primar al Bucureștiului intre 1874 si 1877. Cu gradul de general, s-a distins în Războiul de independență, fiind primul român decorat cu Virtutea Militară (1877), ordin înființat de Prințul Carol.
Comandant de divizie în Războiul de independență, a obținut în februarie 1878 capitularea Vidinului.
După război a fost unul dintre fruntașii Partidului Conservator.
A fost inspector al artileriei până în 1888, ministru de Război în guvernele Teodor Rosetti și Lascăr Catargiu (1888-1889) și președinte al Camerei Deputaților (1891-1895).
Galerie imagini
modificare-
Caricatură reprezentându-l pe generalul Gh. Manu, apărută în Ziarul Adevărul în 1899
Note
modificare- ^ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285
Bibliografie
modificare- Dimitrie R. Rosetti - Dicționarul contimporanilor (Editura Lito-Tipografiei "Populară", 1897)
- PRIMARI DE LEGENDĂ Generalul din timpul molimei de febră tifoidă din București. Vezi cum s-a luptat cu epidemia!, 21 aprilie 2011, Emilia Sava, Adevărul
- Nicolae Iorga, Oameni cari au fost (Editura pentru literatură, 1967)
Predecesor: colonel Alexandru Duca |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 14 iunie 1869 – 17 decembrie 1870 |
Succesor: colonel Eustasie Pencovici |
Predecesor: general Constantin Barozzi |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 12 noiembrie 1888 – 4 noiembrie 1889 |
Succesor: general Matei Vlădescu |
Predecesor: Dimitrie Sturdza |
Ministrul Apărării Naționale Ministru de război 22 decembrie 1904 – 11 martie 1906 |
Succesor: general Alexandru Averescu |
Predecesor: George D. Pallade |
Ministrul de finanțe al Regatului României 11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900 |
Succesor: Take Ionescu |