Matei Vlădescu
| Matei Vlădescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Dâmbovița |
| Decedat | (65 de ani) București, România |
| Înmormântat | Mănăstirea Viforâta[1] |
| Cetățenie |  Țara Românească.svg){kind=small} Principatele Unite Regatul României |
| Ocupație | politician ofițer |
| Activitate | |
| Gradul | general |
Modifică date / text  | |
Matei Vlădescu (n. , Dâmbovița – d. , București, România) a fost un politician și general român, erou al Războiului de Independență al României și ministru al apărării naționale.
BiografieModificare
Viață timpurie, educațieModificare
1854 - absolvent al Școlii Militare din București.
A lucrat împreună cu reprezentanții Statului-Major din Austria la realizarea primelor hărți militare ale României. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este numit atașat militar pe lângă misiunea franceză care a redactat regulamentele tactice și administrative ale armatei române.
În plan politic a desfășurat o importantă actitvitate politică în calitate de senator
Viață militarăModificare
În timpul Războiului de Independență de la 1877, a condus, în calitate de colonel, trupe ale armatei române la Vidin și Plevna.
În 1883 a fost ridicat la gradul de General de Brigadă.
5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891 a avut funcția de Ministru al Războiului,
În anul 1892 este numit Șef al Statului Major Regal și Mareșal al Palatului Regal, până la trecerea sa în rezervă în anul 1899[2].
În anul 1893 este ridicat la gradul de General de Divizie.
NoteModificare
- ^ MĂNĂSTIREA VIFORÂTA (PDF)
- ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275.
| Predecesor: gen. Gheorghe Manu |
Ministrul Apărării Naționale 5 noiembrie 1889 – 20 februarie 1891 |
Succesor: gen. Iacob Lahovary |
| Predecesor: General Constantin Barozzi |
Șeful Casei Militare Regale 1892 – 1900 |
Succesor: General Panait Warthiadi |