Dimitrie Ghica

politician român
Nu confundați cu Dimitrie Ghica-Comănești.
Dimitrie Ghica

foto 1880
Date personale
Poreclăbeizadea Mitică Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiGrigore Dimitrie Ghica și Maria Câmpineanu
Căsătorit cuCharlote Duport
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Al 10-lea prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deNicolae Golescu
Succedat deAlexandru G. Golescu
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata
Președintele Crucii Roșii Române Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata

Dimitrie Ghica (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician român, ministru în varii guverne și cel de-al zecelea prim-ministru al României din partea Partidului Conservator între 16 noiembrie 1868-27 ianuarie 1870. A ocupat și alte portofolii în alte guverne.

Biografie

modificare

Născut în Familia Ghica, ca fiu al domnitorului din Țara Românească Grigore Dimitrie Ghica, vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică). Studii militare la Viena și Berlin. O vreme a fost ofițer în garda imperială rusă (1838-1839).

În țară a funcționat mai întâi ca membru al Curții de Apel București. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliției (1855-1857) și primar al Capitalei[necesită citare].

Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri – ultimul Guvern al Munteniei – în perioada 19 iulie 1861-22 ianuarie 1862. Președinte al Senatului României, în legislaturile din perioadele 17 noiembrie 1879-8 septembrie 1888 și 9 decembrie 1895-15 februarie 1897.

Ca efor al Spitalelor civile a avut contribuții determinante în construirea unor unități sanitare în București. Modernizarea orașului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. În ultimul Guvern pe care l-a condus, a deținut și portofoliul Lucrărilor Publice.

A fost căsătorit cu Charlote Duport.

Este înmormântat la Cimitirul Bellu.


Bibliografie suplimentară

modificare
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 154–156 

Legături externe

modificare



Predecesor:
Nicolae Golescu
Ministrul Afacerilor Externe
29 noiembrie 18691 februarie 1870
Succesor:
Nicolae Calimachi-Catargiu
Predecesor:
Ion Brătianu
Prim-ministrul României
28 noiembrie 186814 februarie 1870
Succesor:
Nicolae Golescu