Nicolae Mișu
| Nicolae Mișu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, Țara Românească |
| Decedat | (66 de ani) București, România |
| Copii | Nicolae Mișu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ministru al Afacerilor Externe | |
| În funcție – | |
| Guvern | Guvernul Artur Văitoianu |
| Precedat de | Arthur Văitoianu |
| Succedat de | Alexandru Vaida-Voievod |
| Ambasador al României în Regatul Unit | |
| În funcție – octombrie 1921 | |
| Precedat de | Gheorghe Manu |
| Succedat de | Nicolae Titulescu |
| Ambasador al României în Turcia | |
| În funcție octombrie 1911 – decembrie 1912 | |
| Ambasador al României în Austria | |
| În funcție noiembrie 1908 – octombrie 1911 | |
| Premii | Ordinul Leul Alb în grad de mare cruce[*] de la Tomáš Garrigue Masaryk () |
Modifică date / text  | |
Nicolae Mișu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și diplomat român.
A studiat dreptul în Germania, unde a obținut Doctoratul în drept la Göttingen, după care a urmat studiile în Franța, la înalta Școală de Științe Politice de la Paris.[1]
Prima sa însărcinare a fost cea de reprezentant al României în Bulgaria. În continuare a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena (noiembrie 1908-octombrie 1911), Constantinopol (octombrie 1911-decembrie 1912) și Londra (noiembrie 1912-octombrie 1919)[2][3].
A fost ministru de externe român de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1919 în Guvernul Artur Văitoianu, și a fost semnatar din partea României al Tratatului de Pace de la Saint Germain en Laye.
A fost administrator al Domeniilor Coroanei (1919-1920) și șef superior al Curții Regale, reintitulat "ministru al Palatului" (1920-1924)[4][1].
Nicolae Mișu a murit la București în 1924. Este tatăl diplomatului și jucătorului de tenis Nicolae Mișu (II).
Note modificare
- ^ a b Școli și biserici românești din Peninsula Balcanică_3_1918-1953
- ^ Cain, Daniel (). Un trimis al Maiestății Sale: Nicolae Mişu. Anima.
- ^ Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu 1914–1919, 408 pagini, Editura Humanitas SA, 2014
- ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 4. Miniştrii Casei Regale”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 276.
Legături externe modificare
- Portret de diplomat, 3 august 2007, Daniel Cain, Ziarul de Duminică
 | Acest articol biografic despre un politician român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |