Nicolae Mișu

politician român, 1858-1924
Nicolae Mișu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiNicolae Mișu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGuvernul Artur Văitoianu
Ambasador al României în Regatul Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – octombrie 1921
Precedat deGheorghe Manu
Succedat deNicolae Titulescu
Ambasador al României în Turcia Modificați la Wikidata
În funcție
octombrie 1911 – decembrie 1912
Ambasador al României în Austria Modificați la Wikidata
În funcție
noiembrie 1908 – octombrie 1911

PremiiOrdinul Leul Alb în grad de mare cruce[*] de la Tomáš Garrigue Masaryk ()

Nicolae Mișu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și diplomat român.

A studiat dreptul în Germania, unde a obținut Doctoratul în drept la Göttingen, după care a urmat studiile în Franța, la înalta Școală de Științe Politice de la Paris.[1]

Prima sa însărcinare a fost cea de reprezentant al României în Bulgaria. În continuare a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena (noiembrie 1908-octombrie 1911), Constantinopol (octombrie 1911-decembrie 1912) și Londra (decembrie 1912-octombrie 1921).[2]

A fost ministru de externe român de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1919 în Guvernul Artur Văitoianu, și a fost semnatar din partea României al Tratatului de Pace de la Saint Germain en Laye.

A fost administrator al Domeniilor Coroanei (1919-1920), ministru al Palatului, apoi șef al Curții Regale (1920-1924).[1]

Nicolae Mișu a murit la București în 1924. Este tatăl diplomatului și jucătorului de tenis Nicolae Mișu (II).

NoteModificare

  1. ^ a b Școli și biserici românești din Peninsula Balcanică_3_1918-1953
  2. ^ Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu 1914–1919, 408 pagini, Editura Humanitas SA, 2014

Legături externeModificare