Deschide meniul principal

Nicolae Văcăroiu

fost premier al României
Nicolae Văcăroiu
Nicolae Văcăroiu.jpg
Date personale
Născut (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetatea Albă, Regatul României Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
economist Modificați la Wikidata
Președinte în Curtea de Conturi Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deDan Drosu Șaguna
Președinte al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deTraian Băsescu
Succedat deTraian Băsescu
Președinte al Senatului României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMircea Ionescu-Quintus
Succedat deIlie Sârbu
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaArgeș
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deTheodor Stolojan
Succedat deVictor Ciorbea
În funcție
 – 
Precedat deTheodor Stolojan
Succedat deVictor Ciorbea

PremiiOrdinul Național de Merit[*]
Partid politicPSD
Alma materAcademia de Studii Economice
Semnătură
Signature of Nicolae Vacaroiu.png

Nicolae Văcăroiu (n. , Cetatea Albă, Regatul României) este un politician român, cunoscut mai ales ca prim-ministru al României între 1992 și 1996.

Între 2000 și 2008, a fost președinte al Senatului României.

Cuprins

Cariera politicăModificare

Prim-ministru al RomânieiModificare

În urma victoriei FDSN în alegerile din 1992, Văcăroiu a fost desemnat prim-ministru. La 20 noiembrie 1992, a fost învestit. Pe plan intern, mandatul său de premier a început cu unele reforme economice limitate în domeniile prețurilor, fiscal-bugetar, monetar și industrial, care au făcut posibilă reluarea, începând cu 1993, a creșterii economice a României. În perioada 1993–1996, PIB-ul a crescut cu 17,5%, după o contractare de 24,5% în perioada 1990–1992 imediat după căderea regimului comunist. După o scădere a producției industriale, în perioada 1990-1992, cu 49% s-a realizat în perioada 1993-1996 o creștere în acest sector de 22%. Această creștere nu era însă sustenabilă, multe întreprinderi rămânând sub managementul defectuos al statului, și au produs mult pe stoc doar pentru a raporta cifre în creștere ale producției; în același timp, investițiile străine erau aproape inexistente,[1] întrucât Guvernul se opunea oricărei privatizări semnificative în industrie, deși la acea dată multe întreprinderi încă mai puteau fi vândute la prețuri rezonabile. Amânările acestea au făcut ca România să intre în recesiune la sfârșitul guvernării lui Văcăroiu, ca și Bulgaria.[2] În schimb, Văcăroiu a optat pentru o metodă ineficientă de privatizare — distribuirea unor titluri de acționar populației generale, cu opțiunea de a subscrie la unele companii de stat, fără însă a oferi nicio informație reală și pertinentă privind situația economică a acelor întreprinderi. La sfârșitul mandatului său, situația majorității întreprinderilor de stat era dezastruoasă, chiar și a Bancorex (o bancă ce se ocupa de comerțul exterior și avea perspective de succes), ceea ce a făcut ca România să fie aproape de incapacitatea de plată.[3]

Pe plan internațional, în ce privește perspectiva aderării la Uniunea Europeană, la 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere la Comunitatea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995,[4] iar în iunie 1995 a obținut acordul tuturor forțelor politice privind obiectivul aderării țării la Uniunea Europeană. De asemenea, s-a făcut prima cerere de aderare la NATO.[3] În ce privește relațiile cu vecinii, convenirea de tratate bilaterale a întârziat. Cum Iugoslavia era sub embargo internațional din cauza acțiunilor sale în Croația și Bosnia, relațiile cu aceasta au fost înghețate. Republica Moldova și Ucraina acuzau România de iredentism, printre altele și pentru că coaliția ce sprijinea guvernul lui Văcăroiu cuprindea forțe naționaliste și conservator-comuniste (Partidul Unității Naționale Române, Partidul România Mare și Partidul Socialist al Muncii) și deoarece insista ca tratatele bilaterale să facă referire la pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, care dusese la pierderi teritoriale pentru România în favoarea Uniunii Sovietice, de la care Ucraina și Moldova își moșteniseră frontierele (tensiunile s-au redus după vizite ale lui Văcăroiu și Oliviu Gherman la Chișinău și Kiev în prima jumătate a lui 1995). Ungaria, la rândul ei, negocia un tratat de bază, dar România refuza să accepte introducerea în acest tratat a unui angajament de a respecta recomandarea 1201 a Consiliului Europei privind minoritățile.[5] Tratatul cu Ungaria s-a semnat în septembrie 1996,[6] și în mai 1996 s-a putut semna și tratatul cu Iugoslavia, după acordul de la Dayton și ridicarea embargoului asupra acelei țări.[7]

Președintele Senatului, activitate parlamentarăModificare

În legislaturile 1996-2000, 2000-2004 și 2004-2008 a fost senator PDSR, și apoi PSD, de Argeș, ocupând în această calitate funcția de Președinte al Biroului Permanent al Senatului (1999–2000) și președinte al Senatului României (2000–2008) pe parcursul a două mandate consecutive (2000–2004 și 2004–2008). În legislatura 1996-2000, Nicolae Văcăroiu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Federativă a Braziliei. În legislatura 2000-2004, Nicolae Văcăroiu a inițiat 4 propuneri legislative care au fost promulgate lege. În această legislatură, Nicolae Văcăroiu a avut 1753 de luări de cuvânt. În legislatura 2004-2008, Nicolae Văcăroiu a inițiat 8 propuneri legislative din care 4 au fost promulgate lege și a avut 3686 de luări de cuvânt. Nicolae Văcăroiu a demisionat din Senat pe data de 20 octombrie 2008 și a fost înlocuit de senatorul Luminița Gheorghiu.

Distincții, premii și diplomeModificare

A. Pe plan intern

  • Ordinul Național "Steaua României în grad de ofițer", conferită de Președintele României prin Decretul nr. 421/26.05.2014 cu prilejul Aniversării a 150 de ani de la înființarea Curții de Conturi a României – pentru excelența recunoscută la nivel național de care a dat dovadă în coordonarea actului de control, contribuind la eficientizarea modului de utilizare a resurselor financiare ale statului;
  • Ordinul Național "Steaua României în grad de cavaler" (2002);
  • Diploma "Meritul Universitar cu medalie de aur Virgil Madgearu", conferită de Senatul Academiei de Studii Economice din București, pentru excelență în întreaga activitate profesională și științifică și performanțe deosebite la evoluția societății românești (2017);
  • Conferirea calității de Cercetător asociat gradul I, cu toate drepturile și îndatoririle ce decurg din Statutul Institutului și Regulamentul său de organizare și funcționare de către Consiliul Științific al Institutului Național de Cercetări Economice, acordat în temeiul Hotărârii Prezidiului Academiei Române nr. 91/20.02.2004;
  • Doctor Honoris Causa al Universității Andrei Șaguna din Constanța (2007);
  • Diplomă de Excelență conferită de Academia de Studii Economice din București, pentru prodigioasa activitate profesional-științifică și contribuția la afirmarea școlii superioare economice;
  • Diplomă de "Membru de Onoare a Senatului Universității din Pitești", pentru merite deosebite în evoluția și afirmarea universității (2000);
  • Brevet "Medalia Jubiliară", conferit de Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad, în baza Hotărârii Senatului nr. 41/2005;
  • Diplomă "Membru de Onoare al Uniunii Naționale a Notarilor Publici", pentru contribuția deosebită adusă la ridicarea prestigiului instituției notarului public (2001);
  • Diplomă jubiliară acordată de Asociația Națională a Exportatorilor și Importatorilor din România, conferită domnului Nicolae Văcăroiu – fondatorul Marelui Trofeu ANEIR, în semn de prețuire pentru sprijinul acordat în dezvoltarea exporturilor României (2015);
  • Diplomă de Excelență conferită de Asociația Investitorilor din România, pentru contribuția adusă la dezvoltarea mediului de afaceri (2002);
  • Brevet al Uniunii Generale a Industriașilor din România – U.G.I.R. 1903 –, prin care se conferă medalia centenară "100 de ani de la fondarea instituției patronale în România", pentru contribuția remarcabilă la reconstrucția economiei românești (2003);
  • Diplomă de Excelență conferită de "Fondul de Garantare a Creditului Rural", în semn de recunoaștere și prețuire a sprijinului acordat activității desfășurate de F.G.C.R.;
  • Diplomă de Onoare Dimitrie C. Butculescu, conferită de Fundația ARTIFEX-UCECOM, pentru întreaga activitate consacrată promovării valorilor și principiilor cooperatiste (2004);
  • Brevet prin care se conferă decorația "Emblema de Onoare" a Armatei Române;
  • Diplomă de Excelență conferită de Asociația Națională a Veteranilor de Război, pentru contribuția deosebită la elaborarea și adoptarea actelor normative privind veteranii de război (2002);
  • Diplomă Membru de Onoare al Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere (Decizia 108/27.10.1994), conferită pentru sprijinul acordat în soluționarea obiectivelor și sarcinilor prevăzute în Programul Uniunii (1994);
  • Titlul de Onoare "Omul caritabil al anului 1998", conferit de Episcopia Argeșului și Muscelului pentru lucrarea în slujba obștii creștine;
  • Peste 120 de diplome de excelență sau de onoare, acordate de instituții publice, asociații, fundații, universități, consilii ale administrației publice etc.;
  • 25 de diplome privind conferirea calității de "Cetățean de Onoare", acordate de consilii județene (Argeș, Hunedoara), municipii (Pitești, Craiova, Mioveni, Câmpulung Muscel etc.), orașe și comune;

B. Pe plan extern

  • Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce Extraordinară, conferit de Președintele Republicii Paraguay;
  • Ordinul Renaissance – First Order, conferit de Regele Regatului Hașemit al Iordaniei;
  • Ordinul Congresului Columbiei în grad de Mare Cruce Extraordinară cu Placă de aur;
  • Medalia de aur "Pericles", conferită de Președintele Parlamentului Elen;
  • Medalia de aur a Senatului Franței, conferită de Președintele acestuia;
  • Marea Decorație, conferită de Senatul Republicii Chile;
  • Diplomă cu Medalie, conferită de Președintele Senatului din Republica Cehă;
  • Medalia de Merit în grad de cavaler, conferită de Academia Braziliană de Arte, Cultură și Istorie;
  • Placheta de Onoare, conferită de Președintele Adunării Naționale din Republica Bulgaria, pentru asistența și sprijinul acordate în procesul de integrare europeană;
  • Diploma de Onoare și Merit cu Medalie de aur, conferită de Universitatea Națională din Asuncíon, Paraguay.

NoteModificare

  1. ^ Cristian Hostiuc (), „Au nevoie de dolarii, nu de voturile lor”, Ziarul financiar, accesat în  
  2. ^ „1992 - 1996 - Epoca liniștii și a stagnării cu Iliescu și Văcăroiu”, Adevărul, , accesat în  
  3. ^ a b Larisa Bernaschi (), „Nicolae Văcăroiu, primul premier cu mandat întreg”, Evz.ro, accesat în   Text " Serial EVZ -" ignorat (ajutor)
  4. ^ Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, „Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte (Acordul  European sau Acordul de asociere)”, Mdrl.ro, accesat în  
  5. ^ „Building Democracy. The OMRI Annual Survey of Eastern Europe and the Former Soviet Union, 1995”. Open Media Research Institute. Accesat în . 
  6. ^ „Astazi :: Tratatul de la Timișoara”, Vestul.ro, accesat în  
  7. ^ „Lege nr. 112/1996 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de prietenie, bună vecinătate și cooperare dintre România și Republica Federală Iugoslavia, semnat la Belgrad la 16 mai 1996 – DRI”, Dri.gov.ro, accesat în  

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 344–350 

Vezi șiModificare

Legături externeModificare