Deschide meniul principal

Cetatea Albă

oraș regional în regiunea Odesa, Ucraina
Pentru cetatea omonimă, vedeți Cetatea Albă (cetate).
Pentru alte sensuri, vedeți Cetatea Albă (dezambiguizare).
Cetatea Albă
Білгород-Дністровський
—  Oraș regional  —
Bilhorod-Dnistrovskîi
Bilhorod Dnistrovskyi.jpg
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Cetatea Albă se află în Regiunea Odesa
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Regiunea Odesa)
Poziția geografică
Cetatea Albă se află în Ucraina
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 46°11′32″N 30°20′0″E46°11′32″N 30°20′0″E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneOdesa
RaionCetatea Albă

Cod KOATUU5110300000
Atestaresecolul al V-lea î.Hr.

Suprafață
 - Total31 km²
Altitudine28 m.d.m.

Populație (2014[1])
 - Total50.078 locuitori
 - Densitate1,615 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal67700 — 67719

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Orașul pe harta administrativă a raionului omonim.
Orașul pe harta administrativă a raionului omonim.

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський, transliterat: Bilhorod-Dnistrovskîi, în rusă Белгород-Днестровский, Аккерма́н) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa).

În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al acestuia. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a României între 1918 și 1940 (și iarăși în 1941–1944). Populația românească în oraș era de 2%, conform ultimului recensământ ucrainean din 2001. Teritorial, orașul are o formă aproape pătrată.

Cuprins

IstorieModificare

DemografieModificare



 

Componența lingvistică a orașului Cetatea Albă:

     Rusă (54,52%)

     Ucraineană (42,08%)

     Bulgară (1,66%)

     Alte limbi (1,04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Cetatea Albă era vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%) și bulgară (1,66%).[7]

PersonalitățiModificare

Galerie de imaginiModificare

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ uc Головне управління статистики в Одеській області
  2. ^ G.I.Brătianu: Cercetări asupra Vicinei și Cetății Albe, ed. Universității din Iași, 1935, cota 14.333 la Bibl. Univ. Chișinău
  3. ^ Piero Boccardo, Clario Di Fabio (dir.), Il secolo dei genovesi, ed. Electa, Milan 1999, 472 p., ISBN 9788843572700 ; G.I. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea-Albă, Univ. de Iași, 1935, 39 p. ; Octavian Iliescu, Contribuții la istoria coloniilor genoveze de la Dunăre în sec. XIII-XV, Revista de Istorie nr. 28 din 1989, p. 25 - 52.
  4. ^ onstantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. Științifică și Enciclopedică, București 1976-77.
  5. ^ Poștarencu, Dinu, O istorie a Basarabiei în date și documente (1812-1940), Cartier istoric, Chișinău, 1998. ISBN 9975949185
  6. ^ a b c Bugai, Nikolai Feodorovici: Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии // Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999 : Deportarea popoarelor din Ucraine, Bielorusia și Moldova. Ed.: Dittmar Dahlmann și Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, pp.: 567-581
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Iorga, N. (), Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București 
  • Pippidi, Andrei (), „Din nou despre inscripțiile de la Cetatea Albă”, În Barbu, Violeta (ed.), In honorem Paul Cernovodeanu, București: Editura Kriterion, pp. 75–85