Cetatea Albă

oraș regional în regiunea Odesa, Ucraina
Pentru cetatea omonimă, vedeți Cetatea Albă (cetate).
Pentru alte sensuri, vedeți Cetatea Albă (dezambiguizare).
Cetatea Albă
Білгород-Дністровський
—  Oraș regional  —
Bilhorod-Dnistrovskîi
Bilhorod Dnistrovskyi.jpg
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Cetatea Albă se află în Regiunea Odesa
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Regiunea Odesa)
Poziția geografică
Cetatea Albă se află în Ucraina
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 46°11′32″N 30°20′0″E ({{PAGENAME}}) / 46.19222°N 30.33333°E

ȚarăFlag of Ukraine.svg Ucraina
RegiuneFlag of Odesa Oblast.svg Odesa
RaionBilhorod-Dnistrovskiy Raion prapor.png Raionul Cetatea Albă
Comunitate teritorială[*] Bilhorod-Dnistrovska miska hromada[*][[Bilhorod-Dnistrovska miska hromada |​]]

Cod KOATUU5110300000
Atestaresecolul al V-lea î.Hr.

Suprafață
 - Total31 km²
Altitudine28 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total48.197 locuitori
 - Densitate1,554 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal67700 — 67719

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Orașul pe harta administrativă a raionului omonim.
Orașul pe harta administrativă a raionului omonim.

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський, transliterat: Bilhorod-Dnistrovskîi, în rusă Белгород-Днестровский, transliterat: Belgorod-Dnestrovski) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa).

În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al acestuia. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea Moldovei între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a României între 1918 și 1940 (și iarăși în 1941–1944). Populația românească în oraș era de 2%, conform ultimului recensământ ucrainean din 2001. Teritorial, orașul are o formă aproape pătrată.

IstorieModificare

Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.e.n. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa („Cetatea Șerpilor”, astfel numită, după Herodot, din cauza numeroaselor năpârci din împrejurimi).[1]

În jurul cetății trăiau Nevrii (identificați pe hărțile antice cu numele de NAURII/NIORII/IÑORII) și Thiriții/Thir(γ/g)itii/ Tyragetii, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânți de daci în jurul anului 300 î.Hr.

În secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrageții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic. Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.

Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul a renăscut pe la 545 sub stăpânirea bizantină – în timpul împăratului Iustinian – cu numele de Turris, și face atunci comerț cu anții (popor slav) și alanii (popor iranian) dimprejur.

În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron („cetatea neagră”), este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Moncastro sau Moncastro, în grecește Asprokastron („cetatea albă”).[2] Orașul devine parte a principatului Moldovei în 1359.[3]

Cetatea a fost mărită și refăcută în 1407 și în 1440 respectiv sub domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun și Ștefan al II-lea.

În 1450 a fost asediată de turci. Domnitorii moldoveni Alexandru Vodă în 1451, și Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc cetatea și distrug orașul în 1484. Otomanii denumesc cetatea Ak-Kerman („cetatea albă”) și o stăpânesc până la 1812 când este luată în stăpânire de Imperiul Rus, care reclădește un nou oraș împrejur numit „Akkerman”.

La 26 iulie 1816 a fost sfințită biserica Sf. Gheorghe din orașul nou, cunoscută ulterior și drept „biserica bulgară”.[4]

în 1917 prima Republică a Moldovei și-a proclamat independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzând Cetatea Albă.

În 1918, Republica Democratică Moldovenească unindu-se cu România, orașul a trecut în componența Regatului României.

În 1940, orașul a fost ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul a primit noul nume de „Belgorod-Dniestrovski” și a devenit reședința regiunii Ismail. Românii din oraș au fost deportați în Kazahstan.[5]

În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul a redevenit românesc. Evreii din oraș au fost deportați în Transnistria.[5]

În 1944 orașul a trecut din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș au fost deportați în Siberia.[5]

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul a devenit parte a Ucrainei independente.

DemografieModificare



 

Componența lingvistică a orașului Cetatea Albă:

     Rusă (54,52%)

     Ucraineană (42,08%)

     Bulgară (1,66%)

     Alte limbi (1,04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Cetatea Albă era vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%) și bulgară (1,66%).[6]

PersonalitățiModificare

Născuți în Cetatea AlbăModificare

  • Iustin Batișcev (1882–1969), revoluționar bolșevic și om de stat sovietic.
  • Baruch Kamin (1914–1988), politician israelian, deputat în Knesset.
  • Nicolae Văcăroiu (n. 1943), parlamentar român, prim-ministru al României.
  • Vasîl Lomacenko (n. 1988), pugilist ucrainean, Campion mondial la 3 categorii diferite de greutate.

Galerie de imaginiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ G.I.Brătianu: Cercetări asupra Vicinei și Cetății Albe, ed. Universității din Iași, 1935, cota 14.333 la Bibl. Univ. Chișinău
  2. ^ Piero Boccardo, Clario Di Fabio (dir.), Il secolo dei genovesi, ed. Electa, Milan 1999, 472 p., ISBN 9788843572700 ; G.I. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea-Albă, Univ. de Iași, 1935, 39 p. ; Octavian Iliescu, Contribuții la istoria coloniilor genoveze de la Dunăre în sec. XIII-XV, Revista de Istorie nr. 28 din 1989, p. 25 - 52.
  3. ^ Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976-77.
  4. ^ Poștarencu, Dinu, O istorie a Basarabiei în date și documente (1812-1940), Cartier istoric, Chișinău, 1998. ISBN 9975949185
  5. ^ a b c Bugai, Nikolai Feodorovici: Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии // Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999 : Deportarea popoarelor din Ucraine, Bielorusia și Moldova. Ed.: Dittmar Dahlmann și Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, pp.: 567-581
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Iorga, N. (), Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București 
  • Pippidi, Andrei (), „Din nou despre inscripțiile de la Cetatea Albă”, În Barbu, Violeta (ed.), In honorem Paul Cernovodeanu, București: Editura Kriterion, pp. 75–85 
  • Josanu, Vitalie (), Monument al civilizației medievale românești la Marea cea Mare: Cetatea Albă - Moncastro, Editura Fundației Collegium XXI