Republica Democratică Moldovenească
| Republica Democratică Moldovenească | |||||
| |||||
| |||||
| Imn național | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| „Deșteaptă-te, române!” | |||||
| [[Fișier:|300px|center|Împărțirea administrativă a Republicii Democratice Moldovenești]] Împărțirea administrativă a Republicii Democratice Moldovenești | |||||
| Capitală | Chișinău | ||||
| Limbă | Română | ||||
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | republică | ||||
| Președinte | |||||
| - 1917 - 1918 | Ion Inculeț | ||||
| Legislativ | Sfatul Țării | ||||
| Istorie | |||||
| proclamarea independenței | 24 e.n. | ||||
| unirea cu România | 1918 | ||||
| În prezent parte din | |||||
| Republica Moldova | |||||
Modifică date / text  | |||||
Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării din Basarabia, organ reprezentativ al populației din regiune, ales în octombrie-noiembrie 1917, odată cu începuturile Revoluției rusești din februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din Imperiul Rus.[1]
Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența.
La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.
Cuprins
IstorieModificare
În condițiile de anarhie, stabilită pe întreg teritoriul Imperiului, datorită revoluției rusești, guvernatorul Guberniei Basarabia a demisionat și și-a transmis atribuțiile în mod legal, lui Constantin Mimi. Proceduri similare au avut loc în toate guberniile Imperiului.
Un congres, ce a avut loc în octombrie 1917, a votat demiterea lui Mimi și l-a desemnat pe Ion Inculeț ca noul conducător.
Datorită situației grele, existente pe tot teritoriul Imperiului, conducătorii Republicii Democratice Moldovenești: Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu, Pantelimon Halippa, Nicolae Bosie-Codreanu, Ion Pelivan, Nicolae Sacară, au cerut sprijin pentru restabilirea ordinii de la generalul rus Scerbacev, comandantul armatei ruse de pe frontul românesc. Deoarece acesta nu avea ostași disponibili, armata rusă fiind și ea în stare de anarhie la acea vreme, a înaintat cererea respectivă aliaților români.
Ca urmare a acestei cereri, în ianuarie 1918 armata română a intrat în Basarabia. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii (Cristi, Pelivan și Codreanu). Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia[2]. Pe 13 ianuarie 1918 armata română a intrat în Chișinău.
Proclamarea independențeiModificare
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Moldovenești. Consiliul Director a fost redenumit în Consiliul de Miniștri. Prim-ministru al noii Republici a devenit Daniel Ciugureanu (de fapt a fost o reconfirmare a funcției, prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 16 ianuarie 1918), iar Ion Inculeț a fost reconfirmat ca președinte[3].
Unirea cu RomâniaModificare
În 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România. Votul de unire cu România a fost dat prin 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.[4] Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.
ReferințeModificare
- ^ Charles Upson Clark - The creation of Bessarabian Republic
- ^ Charles Upson Clark - ANARCHY IN BESSARABIA
- ^ Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Editura Humanitas, 1991, pag.278, ISBN 973-28-0283-9, p. 285
- ^ Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET
