Județul Cahul (interbelic)

Pentru alte sensuri, vedeți Cahul (dezambiguizare).

Județul Cahul


stemă	amplasare

Provincie:

Basarabia

Reședința:

Cahul

Populație:
•Total 1930:

Locul
196.693 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
4.442 km²

Perioadă de existență:

'

Subdiviziuni:

(inițial) cinci plăși
(ulterior) șase plăși

Județul Cahul a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Basarabia. Reședința județului era orașul Cahul.

Întindere modificare

Județul Cahul (hartă școlară din 1925).

Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.

Județul se afla în partea estică a României Mari, în sud-vestul regiunii Basarabia. Județul Cahul se învecina la vest cu județele Covurlui, Tutova și Fălciu, la nord cu județul Lăpușna, la est cu județele Tighina și Cetatea Albă, iar la sud cu județul Ismail. Întinderea sa a suferit modificări în nord, unde o treime din Plasa Cantemir a făcut câtva timp parte din județul Fălciu, și în sud, unde limita cu județul Ismail a fost mutată, comunele Brînza, Colibași, Văleni și Vulcănești trecând în subordinea Cahulului, în timp ce comunele Valea-Stejarului, Grecenii-Burlăcenilor și Bulgărica treceau în subordinea Ismailului; de asemenea Plasa „Dragoș-Vodă” cu reședința la Albota a fost redenumită „Mihai Viteazu”. Teritoriul lui face parte actualmente din Republica Moldova, corespunzând aproximativ raioanelor Cahul, Cantemir, Leova, Taraclia și dolayului Vulcănești din Gagauzia.

Organizare modificare

Teritoriul județului era împărțit în cinci plăși:^[1]

Pe teritoriul județului se aflau două comune urbane: Cahul (reședința județului) și Leova (situată în partea nordică).

Populație modificare

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 196.693 de locuitori, dintre care 51,2% români, 17,9% găgăuzi, 14,5% bulgari, 7,5% ruși, 4,4% germani, 2,3% evrei ș.a.^[2] Din punct de vedere confesional erau 92,1% ortodocși, 4,3% lutherani, 2,3% mozaici iar restul alte religii.

Mediul urban modificare

În 1930 populația urbană a județului era de 17.909 locuitori, dintre care 50,5% români, 19,6% ruși, 17,5% evrei, 1,3% ucrainieni, 1,3% bulgari ș.a.^[2] Orășenimea era alcătuită din 76,5% ortodocși, 17,5% mozaici, 4,7% ortodocși pe stil vechi, 0,7% romano-catolici ș.a.