Județul Bălți (interbelic)
Județul Bălți | |||||
| |||||
Provincie: | Basarabia | ||||
Reședința: | Bălți | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 386.476 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 5.260 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) trei plăși (ulterior) șase plăși | ||||
Modifică text |
Județul Bălți a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Basarabia. Reședința județului era municipiul Bălți.
Întindere
modificareJudețul se afla în partea estică a României Mari, în nordul regiunii Basarabia. Teritoriul lui aparține actualmente Republicii Moldova, ocupând aproximativ teritoriul fostului județ Bălți, existent între anii 1998-2003. Se învecina la vest cu județele Iași și Botoșani, la nord cu județul Hotin, la est cu județele Soroca și Orhei, iar la sud cu județul Lăpușna.
Organizare
modificareJudețul Bălți era împărțit inițial în 7 plăși (1925):[1]
- Plasa Chișcăreni
- Plasa Cornești
- Plasa Fălești
- Plasa Glodeni
- Plasa Pepeni
- Plasa Râșcani
- Plasa Slobozia-Bălți
Ulterior județul Bălți a fost reorganizat din punct de vedere administrativ și numărul plășilor s-a redus la 3:[2][3]
- Plasa Fălești
- Plasa Râșcani
- Plasa Slobozia Bălți
În 1938, numărul plășilor a crescut la șase, prin desființarea plășii Slobozia Bălți și reînființarea a patru plăși:
- Plasa Bălți
- Plasa Cornești
- Plasa Fălești
- Plasa Glodeni
- Plasa Râșcani
- Plasa Sângerei
La recensământul din toamna anului 1941, județul avea următoare organizare administrativ-teritorială:
- Municipiul Bălți,
- Plasa Bălți
- Plasa Cornești
- Plasa Fălești
- Plasa Glodeni
- Plasa Râșcani
Stemă
modificareDupă unirea din 1918, încă se utiliza vechea stemă, adoptată în 1826. Actul prin care s-au fixat stemele localităților din stânga râului Prut, publicat la 6 octombrie 1928, este precedat de unele explicații în legătură cu criteriul care a stat la baza stemei. Stema județului Bălți, județ constituit din suprafața fostului ținut Iași situat pe ambele ale Prutului, i s-a fixat următoarea compoziție: scut roșu, încărcat cu un cap de cal înfățișat de argint.[4]
Populație
modificareConform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 386.721 de locuitori, dintre care 70,1% români, 12,0% ruși, 8,2% evrei, 7,6% ucraineni ș.a.[5] Din punct de vedere confesional erau 89,3% ortodocși, 8,3% mozaici, 0,8% romano-catolici ș.a.
Datele recensământului din 1941 indică populația județului de 407.930 de locuitori, din care: 80,44% români, 14,38% ucraineni, 3,11 ruși, 0,78 polonezi, 0,72% evrei ș.a.
Mediul urban
modificareÎn anul 1930 populația urbană a județului era de 30.570 de locuitori, dintre care 46,5% evrei, 29,0% români, 17,7% ruși, 3,2% poloni ș.a. În mediul urban domina ca limbă maternă limba idiș (45,5%), urmată de română (28,1%), rusă (21,7%), polonă (2,0%), ucraineană (1,1%) ș.a.[5] Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 47,1% ortodocși, 46,6% mozaici, 4,1% romano-catolici ș.a.
Materiale documentare
modificareReferințe
modificare- ^ Monitorul Oficial al României, nr. 223, 10 octombrie 1925.
- ^ Portretul României Interbelice - Județul Bălți
- ^ Monitorul Oficial al României. Partea a 1-a, nr. 274, 9 decembrie 1929.
- ^ Ludmila Dobrogeanu - „Scurt istoric al heraldicii localității Bălți”, în „Vocea Bălțiului”, pag. 3, 20 mai 2008
- ^ a b Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 48-49
Legături externe
modificare