Județul Bălți (interbelic)

județ al României interbelice
Pentru alte sensuri, vedeți Bălți (dezambiguizare).

Format:Infobox Istorice

Bălți a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Basarabia. Reședința județului era municipiul Bălți.

ÎntindereModificare

 
Clădirea Prefecturii județului Bălți din perioada interbelică. Clădirea, cunoscută sub numele Casa Bodescu, a fost construită la începutul secolului al XX-lea, fiind extinsă în anii '30 prin adăugarea etajului. În prezent este situată în Piața Vasile Alecsandri nr. 4 și găzduiește Oficiului Stării Civile din Bălți.
 
Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.

Județul se afla în partea estică a României Mari, în nordul regiunii Basarabia. Teritoriul lui aparține actualmente Republicii Moldova, ocupând aproximativ teritoriul fostului județ Bălți, existent între anii 1998-2003. Se învecina la vest cu județele Iași și Botoșani, la nord cu județul Hotin, la est cu județele Soroca și Orhei, iar la sud cu județul Lăpușna.

OrganizareModificare

Județul Bălți era împărțit inițial în trei plăși:[1]

  1. Plasa Fălești,
  2. Plasa Râșcani și
  3. Plasa Slobozia Bălți.

Ulterior județul Bălți a fost reorganizat din punct de vedere administrativ. Numărul plășilor a crescut la șase, prin desființarea plășii Slobozia Bălți și înființarea a patru plăși noi:

  1. Plasa Bălți,
  2. Plasa Cornești,
  3. Plasa Glodeni și
  4. Plasa Sângerei.

La recensământul din toamna anului 1941, județul avea următoare organizare administrativ-teritorială:

  1. Municipiul Bălți,
  2. Plasa Bălți,
  3. Plasa Cornești,
  4. Plasa Fălești,
  5. Plasa Glodeni și
  6. Plasa Râșcani.

StemăModificare

După unirea din 1918, încă se utiliza vechea stemă, adoptată în 1826. Actul prin care s-au fixat stemele localităților din stânga râului Prut, publicat la 6 octombrie 1928, este precedat de unele explicații în legătură cu criteriul care a stat la baza stemei. Stema județului Bălți, județ constituit din suprafața fostului ținut Iași situat în stânga Prutului, i s-a fixat următoarea compoziție: scut roșu, încărcat cu un cap de cal înfățișat de argint.[2]

PopulațieModificare

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 386.721 de locuitori, dintre care 70,1% români, 12,0% ruși, 8,2% evrei, 7,6% ucraineni ș.a.[3] Din punct de vedere confesional erau 89,3% ortodocși, 8,3% mozaici, 0,8% romano-catolici ș.a.

Mediul urbanModificare

În anul 1930 populația urbană a județului era de 30.570 de locuitori, dintre care 46,5% evrei, 29,0% români, 17,7% ruși, 3,2% poloni ș.a. În mediul urban domina ca limbă maternă limba idiș (45,5%), urmată de română (28,1%), rusă (21,7%), polonă (2,0%), ucraineană (1,1%) ș.a.[3] Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 47,1% ortodocși, 46,6% mozaici, 4,1% romano-catolici ș.a.

Datele recensământului din 1941 indică populația județului de 407.930 de locuitori, din care: 80,44% români, 14,38% ucraineni, 3,11 ruși, 0,78 polonezi, 0,72% evrei ș.a.

Materiale documentareModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Portretul României Interbelice - Județul Bălți
  2. ^ Ludmila Dobrogeanu - „Scurt istoric al heraldicii localității Bălți”, în „Vocea Bălțiului”, pag. 3, 20 mai 2008
  3. ^ a b Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 48-49

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bălți