Câmpia Bărăganului
Câmpia Bărăganului din sud-estul României este o câmpie cunoscută pentru solul său negru și cu un conținut bogat de humus, precum și pentru vegetația de stepă datorată climatului deosebit de aspru: veri fierbinți și uscate; ierni foarte geroase cu bătăi de crivăț). Face parte din Câmpia Română, fiind sectorul estic al acesteia. Este delimitată în sud și est de Dunăre, iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care unește localitățile Buzău-Urziceni-Budești-Oltenița.
Orașul București nu face parte din Bărăgan, ci din Câmpia Vlăsiei.
EtimologieModificare
Termenul Bărăgan este atestat pentru prima dată în anul 1597[1] și provine din cuvântul buragan, care după Constantin C. Giurescu și Iorgu Iordan înseamnă „furtună, vifor, vârtej” în limbile turcice.[2][3] Nicolae Iorga preciza că de la Pecenegi, dacă nu de la vechii Sciți turanici, vin, pentru a numi aspectele deșertului, „bărăgan” și „curgan”.[4] Lazăr Șăineanu considera că: numele enigmatic de Bărăgan, ce poartă stepa întinsă din jud. Ialomița, pare a se trage de la un popor tătar giagataic (și mongol): buraganul „vârtej, furtună” corespunde crivățului nostru.[5]
Centre urbane importanteModificare
Principalele centre urbane din Câmpia Bărăganului sunt:
- Brăila - 216.292 loc. (2002)
- Călărași - 73.823 loc. (est. 2005)
- Slobozia - 52.710 loc. (2001)
- Fetești - 33.294 loc. (2002)
De asemenea, pe granița arealului geografic se află:
IstoricModificare
Din cauza lipsei pădurilor, Bărăganul a fost în trecut un important culoar de trecere pentru toate popoarele migratoare care au străbătut sud-estul României de azi: Goții, Hunii, Avarii, Slavii, Bulgarii, Maghiarii, Pecinegii, Cumanii și Tătarii. Multe denumiri de râuri și localități amintesc de aceste popoare.
Stepa Bărăganului, folosită în trecut ca pășune de către ciobanii din Carpați (inclusiv din Transilvania) în perioada de transhumanță, a fost transformată în teren arabil abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În anii comunismului, mai ales în anii '50, au fost deportați aici aproximativ 40.000 de deținuți politici din restul țării.
Referințe și noteModificare
- ^ Brăila. Studiu de geografie socială, accesat la 27 noiembrie 2016
- ^ Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului XIX, Editura Științifică, București, 1957, p. 88
- ^ Iorgu Iordan, Toponimia românească, art. „Bărăgan”, ed. Academiei RPR, București 1963.
- ^ Nicolae Iorga, Istoria românilor. Vol. III. Ctitorii, București, 1937, p. 32: în acea vreme, popoarele stepei ponto-caspice, iranice precum Sciții sau turcice precum Pecenegii și Cumanii, erau denumite „turanice”.
- ^ Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbeĭ și cultureĭ române, Editura librărieĭ Socecŭ & comp., 1900, p. XII
Vezi șiModificare
Lectură suplimentarăModificare
- Bărăganul ialomițean, G. Maican, Editura Sport-Turism, București, 1983
- Potențialul climatic al Bărăganului, Octavia Bogdan, Ed. Acad. Republicii Socialiste România, 1980
- Baraganul in antichitate, Radu Vulpe, 1923
Legături externeModificare
Materiale media legate de Câmpia Bărăganului la Wikimedia Commons- „Câmpia cu năluci”, reportaj din revista Formula As
- „Misterele Bărăganului”, reportaj din revista Formula As
- Bărăganul, locul unde se topesc țăranii, 11 iulie 2004, Evenimentul zilei
- Siderurgiștii din Bărăgan Arhivat în , la Wayback Machine., 11 iulie 2005, Vasile Surcel, Jurnalul Național
- Bărăgan, ținutul sterp cu nume otoman, 3 februarie 2013, Mădălin Sofronie, Adevărul
- Ritualuri și tradiții în satele din Bărăgan Arhivat în , la Wayback Machine., 23 decembrie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
- FOTO Cum făceau speculanții legea în Bărăganul interbelic, 13 iulie 2014, Ionela Stănilă, Adevărul
- FOTO Cum se făceau producții-record în Bărăganul anilor 30. La câmp munceau zilieri de peste Prut, 23 iunie 2014, Ionela Stănilă, Adevărul
- FOTO Cum a făcut ciuma prăpăd în Bărăganul Primului Război Mondial, 7 iulie 2014, Ionela Stănilă, Adevărul