Alexandru Bârlădeanu
Alexandru Bârlădeanu | |||
![]() | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 25 ianuarie 1911 Comrat, Gubernia Basarabia Imperiul Rus | ||
Decedat | (86 de ani) București, România | ||
Părinți | Perpetua Caitas | ||
Căsătorit cu | Marcela Rusu, Michaela Pamfil-Bârlădeanu | ||
Copii | Irina și Alexandru | ||
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() | ||
Etnie | găgăuz | ||
Ocupație | economist politician ![]() | ||
Limbi vorbite | limba română limba rusă ![]() | ||
Membru al CC al PMR / PCR | |||
În funcție 28 decembrie 1955 – 12 august 1969 | |||
Ministrul Comerțului Exterior | |||
În funcție 7 octombrie 1948 – 18 mai 1954 | |||
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri | |||
În funcție 3 octombrie 1955 - 21 august 1965 9 decembrie 1967 – 27 ianuarie 1969 | |||
Vicepreședinte al Academiei Române | |||
În funcție 2 februarie 1990 – 1 februarie 1994 | |||
Deputat în Adunarea Deputaților | |||
În funcție 1946 – 1948 | |||
Deputat în Marea Adunare Națională | |||
În funcție 1948 – 1975 | |||
Senator FSN | |||
În funcție 1990 – 1992 | |||
Premii | A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România | ||
Partid politic | Partidul Comunist Român, Consiliul Frontului Salvării Naționale, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, FSN | ||
Alma mater | Facultatea de Drept la Universitatea din Iași (1937); doctorat în economie (1940) | ||
Cunoscut pentru | semnarea scrisorii celor șase | ||
Profesie | profesor, economist, politician comunist | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Alexandru Bârlădeanu (n. , Comrat, Imperiul Rus – d. , București, România)[1] a fost un economist și om politic rus și român de origine găgăuză, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
Biografie
modificareAlexandru Bârlădeanu, de origine etnică găgăuză, a reprezentat una dintre figurile politice, culturale și științifice ale etniei lui alături de Gleb Drăgan (academician), N. Topciu (imunolog), Ion Fazlî (compozitor).[2]
Alexandru Bârlădeanu, de formație economist marxist, a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1943. A plecat din România după ce Basarabia a fost anexată de către URSS și a lucrat la un institut din Moscova de cercetări economice, în timpul derulării celui de al doilea război mondial. A revenit în țară în anul 1946 și a ocupat o serie de posturi de mare importanță în diverse ministere de tip economic. Împreună cu Gheorghe Gaston-Marin a fost unul din cei care au implementat impunerea economiei de comandă. A fost reprezentant al României în cadrul CAER-ului, a ocupat poziții de conducere în aparatul departamentelor de stat în planificare precum și în comerțul exterior.
Ca ideolog comunist, Alexandru Bârlădeanu și-a atras adversitatea lui Nikita Hrușciov, sfidând planurile URSS-ului pentru crearea unui complex economic suprastatal. Având o carieră politică debordantă, Alexandru Bârlădeanu avansează din poziția de Membru supleant al Biroului Politic de sub Gheorghe Gheorghiu Dej până la postul de Președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice, trecând prin funcțiile de Membru al Consiliului Executiv și de Membru al Prezidiului Permanent al Congresului al IX-lea al PCR din iulie 1965.
Împreună cu Leonte Răutu a contribuit direct la realizarea Declarației[3] cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964.[4]
A intrat în conflict cu Elena Ceaușescu, moment în care a demisionat din toate funcțiile deținute în decembrie 1968. A devenit membru al Academiei Republicii Socialiste România, fără a fi scris vreo lucrare științifică vreodată. Odată cu venirea anului 1989, a semnat celebra „Scrisoare a celor șase” în luna martie. După momentul revoluției din decembrie 1989 când sistemul comunist s-a prăbușit, Alexandru Bârlădeanu a devinit demnitar de rang înalt în cadrul structurilor Frontului Salvării Naționale și a beneficiat de multe onoruri și funcții printre care și cea de Președinte al Senatului României. Cu ocazia decesului liderului țărănist Corneliu Coposu din anul 1995, Alexandru Bârlădeanu a recunoscut în mod public că deși el și Coposu aparțineau aceleiași generații, președintele țărănist a ales calea cea dreaptă.[5]
Din 1960 până în 1962 a fost președinte al Federației Române de Fotbal. În mandatul său, el a marginalizat echipa națională de fotbal, retrăgând-o din calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1962(en)[traduceți], pe motiv că aceasta ar pierde oricum și nu este nevoie să participe astfel la propaganda capitalistă antiromânească.[6]
A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu după ce aceasta se despărțise de regizorul Moni Ghelerter. Marcela Rusu va deveni mai apoi soția dramaturgului Aurel Baranga. A avut doi copii, Irina și Alexandru (nu se știe exact dacă au fost înfiați sau nu). Ultima sa soție a fost Michaela Pamfil-Bârlădeanu, fosta soție a lui Ion Gerota.
Cronologie
modificare- 1928 – absolvent de liceu la Iași
- 1933 – admitere la Facultatea de Drept a Universității din Iași
- 1937 – anul în care profesorul Gheorghe Zane l-a luat ca asistent la catedra pe care o conducea
- În 1940 revine în Basarabia natală, după anexarea sa de către U.R.S.S.
- În anul 1946 a devenit membru al Partidului Comunist din România
- În mai 1961 a fost decorat cu medalia A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
- În 1989 a fost unul dintre semnatarii scrisorii celor șase (foști lideri ai PCR care îl criticau pe Nicolae Ceaușescu).
- În 22 decembrie 1989, ca urmare a Revoluției din 1989, a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, apoi în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională.
Distincții
modificare- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[7]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[8]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă și medalia de aur „Secera și Ciocanul” (18 august 1964) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în făurirea statului democrat-popular și construirea socialismului”[9]
- Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[10]
Note
modificare- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ Ștefan Bejan, „Găgăuzii: origine, evoluție istorică, așezarea în Sudul Basarabiei” (rezumat la teză de doctorat), Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, 2021, p. 8
- ^ Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 15
- ^ Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, „Declarație cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964”, Editura Politică, București, 1964, copertă
- ^ Vladimir Tismăneanu, „Raport final”, Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006, p. 645
- ^ Matei Udrea, "Criza naționalei are un singur precedent: cum a ajuns România să fie desființată", ProSport, 4 aprilie 2011; accesat pe 10 iulie 2016
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 389.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 508 din 18 august 1964 pentru conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 90.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 510 din 18 august 1964 pentru conferirea medaliei „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 90.
Bibliografie
modificare- Profilul pe situl Camerei Deputaților Arhivat în , la Wayback Machine.
- Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu. Convorbiri, București, Evenimentul Românesc, 1997
- Alexandru Bârladeanu (și alții), Misiunile lui A. I. Vâșinschi în România, (trad.) București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1997
- Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, București, Compania, 2008 (cartea reia într-o versiune revizuită volumul Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu, Iliescu. Convorbiri).
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- Un vicepremier roman, pe Tower Bridge Arhivat în , la Archive.is, 20 decembrie 2004, MIHAI RETEGAN, Jurnalul Național
- Ca un trăsnet din senin - interviu despre naționalizare[nefuncțională], 12 iunie 2006, Lavinia Betea, Jurnalul Național
- Fișă de cadre la partid: Alexandru Bârlădeanu Arhivat în , la Archive.is, 23 aprilie 2009, Jurnalul Național
- Ancheta lui Bârlădeanu: spion, speculant, retrograd, degradat civic și moral[nefuncțională], 23 aprilie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național
- Între mica și marea istorie Arhivat în , la Archive.is, 3 aprilie 2008, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național
- Fișă de cadre la partid: Alexandru Bârlădeanu, 23 aprilie 2009, Jurnalul Național