Comrat

oraș din Republica Moldova
Comrat
Komrat
—  Municipiu  —
Panoramă în centru
Panoramă în centru
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Comrat se află în Găgăuzia
Comrat
Comrat
Comrat (Găgăuzia)
Comrat pe harta Republicii Moldova
Comrat se află în Găgăuzia
Comrat
Comrat
Comrat (Găgăuzia)
Municipiul pe harta Unității Teritoriale Găgăuzia
Coordonate: 46°18′01″N 28°39′26″E ({{PAGENAME}}) / 46.30028°N 28.65722°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
Unitate Teritorială AutonomăGăgăuzia
Atestare1789
Promovat oraș1925[2] (-1944)
1957

Guvernare
 - PrimarSerghei Anastasov (independent[1], 2023)

Suprafață
 - Total16,4 km²
Altitudine52 m.d.m.

Populație (2014)[3]
 - Total20.113 locuitori

Fus orarOra Europei de Est
Cod poștal3801, 3802, 3805
Prefix telefonic298

Localități înfrățite
 - IspartaTurcia
 - Nicosia de NordCipru
 - Ceadîr-LungaRepublica Moldova
 - ErzsébetvárosUngaria
 - BolgradUcraina
 - TurdaRomânia
 - Slănic-MoldovaRomânia

Prezență online
Primăria Comrat

Comrat (în găgăuză Komrat, în rusă Комра́т) este un oraș cu statut de municipiu, capitala regiunii autonome Găgăuzia din Republica Moldova. Orașul este situat în sudul țării și are o populație de peste 20.000 de locuitori.

Etimologie modificare

Numele orașului este de origine tătară, fiind un etnonim. Cuvintele konrat / konyrat / komürat desemnau denumirea unor triburi tătaro-nogaice așezate în sudul Moldovei în secolul XVII, veniți din zona de stepa din nordul Mării Negre sau peninsula Crimeea. În acea perioadă, regiunea dintre Dunăre, Marea Neagră și Nistru, a fost transformată în raiale ale Imperiului Otoman.[4][5]

Geografie modificare

Amplasare modificare

Orașul Comrat este situat pe malul drept al râului Ialpug, la sud de Chișinău, la distanță de 100 km, pe traseul internațional Chișinău – Ismail.

Resurse naturale modificare

Suprafața totală a orașului Comrat este de 16.403 ha. Cea mai mare parte a ei, 10.955 ha, sunt terenuri cu destinație agricolă, dintre care 10% sunt sădite cu vii și livezi. Suprafața terenului intravilan este de 1.094 ha.

Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Ialpug, care are o suprafață de 12,5 ha pe teritoriul orașului, și rezervorul de apă Comrat, cu o suprafață de 175 ha. Suprafața totală a terenurilor ocupate de resursele acvatice este de 288 ha.

Pe panta stângă a văii râului Ialpug (ocolul silvic Comrat, Comrat-IV, parcela 34, subparcela 11), este amplasată secțiunea geologică din valea râului Ialpug, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[6]

Istorie modificare

Data primei atestări documentare a orașului Comrat este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789 d.Hr., alții – în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII–XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă Comratul la 27 mai 1443 d.Hr. cu denumirea de Cergâș.[7]

Perioada țaristă modificare

Oricum, la începutul sec. al XIX-lea, Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost înființat în timpul războiului din 1806–1812. În anul 1819 apare alt decret, în care se spune că satul se colonizează cu bulgari și alte naționalități venite de peste Dunăre.

În 1835, Comratul avea o școală, una din cele mai vechi dintre școlile sătești, iar în anul 1878 aceasta devine școală de 2 clase. În anul 1840 este edificată Catedrala "Sf. Ioan", în prezent important monument de arhitectură.

O descriere militare-statistică a regiunii Basarabia, realizată în anul 1849, menționează în Comrat întreprinderi pentru producerea țiglei fabricate prin tehnologia de presare, o cărămidărie și un atelier de olărit.[8]

În anul 1859 erau 78 de curți, 2564 bărbați, 2334 femei, 2 biserici ortodoxe, stație poștală, aveau loc iarmaroace zilnice.[9]

În anul 1878 se deschide o școală ministerială și tot în același an școală primară este transformată în școală parohială. La începutul secolului al XX-lea, Comratul avea peste 8.600 locuitori. Aici se construiește spitalul local care avea 5 saloane cu 16 paturi.

În timpul revoluției din 1905-1907, orașul a fost centrul efemerei Republici de la Comrat, care a existat timp de cinci zile, în iarna anului 1906, când în timpul răscoalei țărănești din Basarabia, socialistul-revoluționar Andrei Gălățeanu, pe atunci student la Școala politehnică din Harkov, a proclamat republica populară. În urma înăbușirii mișcării de către armata țaristă, Gălățeanu a fost judecat și deportat într-o „catorgă” (ocnă) în Siberia.

Perioada românească modificare

 
Stema orașului Comrat aprobată în 1932

Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului din 1922 indică în Comrat două edificii religioase ortodoxe: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și Biserica Adormirea Maicii Domnului, și număr 800 gospodării de găgăuzi români și bulgari. În funcția de paroh-preot era Iulian Friptu de 50 ani, pe loc din 1903; preot - Andrei Dimitrov de 47 ani (pe loc din 1906); preot - Andrei Sibov de 47 ani (pe loc din 1915); diaconi - Teodor Voloc de 40 ani (pe loc din 1918). Cântăreți în biserici au slujit: Vasile Antoniev de 43 ani (pe loc din 1898), Milial Grozdev de 23 ani (pe loc din 1919) și Petru Șalari de 35 ani (pe loc din 1920).[10]



 

Structura etnică a populației în 1930

     Găgăuzi (62,7%)

     Români (14,8%)

     Bulgari (14,3%)

     Ruși (3,7%)

     Evrei (3,2%)

     Alte naționalități (1,3%)

În 1924 funcția de primar a fost deținută de Anghel Velev, notar – Leon Zlatov. Activitatea economică era reprezentată de 3 băcănii, 5 birturi, 4 cârciumi. În domeniul comerțului au fost implicați 1 comerciant de cereale, 6 magazine de manufacturi, 1 magazine de produse din piele, 1 depozit de lemne pentru construcții. Până în anul 1925, orașul a fost reședința plășii Comrat.[11]

La recensământ general al populației organizat în anul 1930, în orașul Comrat au fost înregistrați 12331 de locuitori, inclusiv: 7689 găgăuzi; 1827 români; 1759 bulgari; 454 ruși; 390 evrei; 108 țigani; 28 polonezi; 21 greci; 15 iugoslavi (sârbi, croați și sloveni;) 13 germani; 11 ucraineni; 4 armeni; 3 cehi și slovaci; un albanez și câte 4 persoane sunt de altă etnie sau nu și-au declarat naționalitatea. În calitate de limba maternă, limba găgăuză (turcă) au declarat 8506 persoane; limba română – persoane; limba bulgară – 1200 persoane; l limba rusă – 693; limba idiș – 383 persoane; limba țigănească - 53 persoane; limba germană – 14 persoane; limba greacă – 9 persoane; limba poloneză – 7 persoane; limba sârbă - 7 persoane; limba ucraineană – 4 persoane; limba armeană – 3 persoane și 11 locuitor vorbeau o alte limbă față de cele enumerate.[12]

Prin decretul regal din 20 septembrie 1932 a fost aprobată prima stemă a orașului Comrat, cu următoarea descriere: „Pe scut de argint un armăsar roșu, galopând spre dreapta. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri. Este în legătură cu numele orașului”. Semnificația: amintește renumitele herghelii de cai existente, în trecut, aici.[13][14]

La recensământul din anul 1941 au fost înregistrați 11.913 de locuitori și 2636 clădiri.[15]

Perioada sovietică modificare

După cel de al doilea război mondial, orășelul crește vertiginos. Se dezvoltă industria alimentară. Funcționează 10 organizații de construcție, se construiește rezervorul de apă de pe râul Ialpug cu o suprafață de 170 ha.

În 1989 este aprobată stema sovietică: Scut francez, tăiat, încărcat sus cu un cal negru, liber; spre dreapta cu capul conturnat având la picioare simbolul „vântură-lume”, iar in câmpul inferior inscripția în limba rusă în două rânduri “200 de ani” încadrată din trei părți într-o cunună de spice, porumb, poamă, mere, pere, prune; deasupra scutului s-a scris denumirea orașului cu litere chirilice.[14]

În prezent, orașul Comrat este centrul administrativ al Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia, care aparține Republicii Moldova, organizată în 1994.

Demografie modificare

Structura etnică modificare



 

Structura lingvistică a populației în 1930

     Găgăuză (68,9%)

     Română (11,7%)

     Bulgară (9,7%)

     Rusă (5,6%)

     Idiș (1,8%)

     Alte limbi (2,3%)

Structura etnică a orașului, conform recensământului populației din 2004[16]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Găgăuzi 16.993 72,85%
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
2.067
13
8,86%
0,06%
Ruși 1.711 7,33%
Ucraineni 1.121 4,8%
Bulgari 1.065 4,57%
Romi 108 0,46%
Alții 249 1,07%
Total 23.327 100%

Structura lingvistică modificare




 

Structura lingvistică a populației în 2014

     Rusă (81,7%)

     Găgăuză (13,3%)

     Română (1,5%)

     Alte limbi (3,5%)

Structura lingvistică a orașului, conform recensământului populației din 2014:[17]

Limba vorbită de obicei Numărul de vorbitori %
limba găgăuză 2680 13.32%
limba română 302 1.50%
limba rusă 16.439 81.73%
limba ucraineană 7 0.03%
limba bulgară 25 0.12%
limba romani 18 0.08%
Altă limbă 33 0.16%
Bilingvi 609 3.02%
Numărul total 20.113 100%

Administrație și politică modificare

Componența Consiliului local Comrat (27 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[18] este următoarea:[a]

  Partid Consilieri Componență
  Candidat independent TATIANA DUDOGLO 1    
  Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei 2    
  Candidat independent GHEORGHI VLAH 1    
  Partidul „Renaștere” 2    
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 1    
  Candidat independent NICOLAI DIMITROGLO 1    
  Candidat independent STEPAN MIHAILOV 1    
  Candidat independent ILIA MARDARI 1    
  Candidat independent GHEORGHI VARBAN 1    
  Candidat independent TAMARA VLAH 1    
  Candidat independent VITALI CÎSSA 1    
  Candidat independent VLADIMIR BESSARAB 1    
  Candidat independent ANDREI BOLGAR 1    
  Candidat independent IURI ȘUȘULCOV 1    
  Candidat independent GHEORGHI MITIOGLO 1    
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1    
  Candidat independent VLADIMIR CARA 1    
  Candidat independent MIHAIL CARA 1    
  Partidul Progresului Național 1    
  Candidat independent MAXIM BOLGAR 1    
  Candidat independent GRIGORI ZLATOV 1    
  Candidat independent OLEG POMETCO 1    
  Candidat independent VALERI SACARA 1    
  Candidat independent VLADIMIR CEBAN 1    
  Candidat independent SERGHEI GHERASIMOV 1    

Subdiviziuni administrative modificare

Oficial, orașul Comrat nu este divizat din punct de vedere administrativ. Dar, în procesul extinderii geografice și a particularităților istorice teritoriul urbei este împărțit în câteva cartiere (microraioane):

Cartierele Comratului
Denumirea Suprafață
km2 %
Centru 1,58 14,8
Tucaneasca 2,55 23,9
DSU+Geofizica 2,23 20,9
Spitalului 2,12 19,9
Transialpugia
(Zaiapugia)
2,13 20,4

Economie modificare

Principalii agenți economici din teritoriu activează în domeniul prelucrării produselor agricole. Comrat este considerat un centru agricol de producere și prelucrare a cărnii de vită și de porc. „ComratVin” S.A. are o capacitate de producție de 17,6 mii tone de struguri. În întreprindere sunt instalate 8 linii de prelucrare a strugurilor, cu o capacitate de 20 tone pe oră. Întreprinderea produce 18 mărci de vinuri de calitate superioară, care corespund standardelor internaționale: „Caberne-Savinion”, „Roșu de Comrat”,„Comratscoe”, vin de desert ordinar roșu „Cagor” etc. Producția întreprinderii este exportată în: Rusia, Ucraina, Lituania, Germania, Polonia, etc. Întreprinderea individuală „Novac” a fost înființată în anul 1999. Cifra de afaceri a întreprinderii în anul 2002 a constituit circa 6 mil. lei. La întreprindere sunt angajați peste 200 muncitori. Activitatea ei de bază este producerea și prelucrarea produselor agricole. Sistemul de comerț este format din 150 magazine și 2 piețe orășenești. În oraș funcționează 3 hoteluri.

Social modificare

Populația orașului [20]
An 1877 1989 1991 1996 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016
Populație 4.935 25.800 27.500 27.400 23.429 22.369 25.000 25.000 25.600 26.000 26.300

Sistemul de învățământ din localitate este format din 6 instituții preșcolare, 5 școli medii de cultură generală, 3 licee, 4 instituții medii profesionale, inclusiv colegiul pedagogic și o instituție superioară – Universitatea de Stat din Comrat. Sistemul de ocrotire a sănătății este format din: Spitalul central cu 385 paturi, centrul medicilor de familie și centrul de medicină preventivă. În oraș activează primul ansamblu profesionist găgăuz, „Diuz-Ava”, care de aproape 20 de ani dezvoltă și promovează tradiția și cultura găgăuză atât în țară, cât și peste hotarele ei.

Locuri în Comrat modificare

Personalități modificare

Născuți în Comrat modificare

Orașe înfrățite modificare

Galerie modificare

Note explicative modificare

  1. ^ La 5 ianuarie 2024 a fost admisă cererea de demisie a consilierului independent Stepan Cara; întrucât a devenit vacant un mandat de consilier deținut de un consilier independent, a fost restabilit șirul descrescător în condițiile art. 172 alin. (10) din Codul electoral, iar după restabilirea acestuia, cea mai mare valoare numerică i-a revenit candidatului independent Serghei Gherasimov.[19]

Note modificare

  1. ^ „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Comrat”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  2. ^ Monitorul Oficial al României, nr. 220, 7 octombrie 1925, p. 5.
  3. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  4. ^ Eremia, Anatol. Originea toponimelor: controverse de opinii, etimologii false. In: Philologia, 2014, nr. 5-6(275), pp. 62-73. ISSN 1857-4300.
  5. ^ Eremia, Anatol. Toponimia Bugeacului: aspecte și conexiuni interdisciplinare (III). In: Limba Română , 2017, nr. 2(238), pp. 81-90. ISSN 0235-9111.
  6. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  7. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Volumul 1: A-L. Chișinău: Universitas, 1991, p. 228. ISBN 5-362-00842-2
  8. ^ Tabuncic, Sergiu. Date inedite și mai puțin cunoscute privind producția tegulară din Basarabia (sec. XIX - prima parte a sec. XX). In: Orizonturi medievale și moderne în istoria românilor. Chișinău, 2016. pp. 212-242.
  9. ^ Центральный статистический комитет Министерства внутренних дел Российской империи. Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 года. — Санкт-Петербург: Типография Карла Вульфа, 1861. — С. 26
  10. ^ Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 29.
  11. ^ Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 245.
  12. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 462, 463.
  13. ^ Dogaru, Maria. Din heraldica României. București: Editura Jif, 1994, pp. 152. ISBN 973-96368-5-3
  14. ^ a b Andrieș-Tabac, Silviu. Heraldica teritorială a Basarabiei și Transnistriei. Chișinău: Museum, 1998, pp. 112, 132.
  15. ^ Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, pp. 639.
  16. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  17. ^ „Recensământul populației și al locuințelor 2014”. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat în . 
  18. ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Comrat”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  19. ^ „HOTĂRÂRE cu privire la atribuirea unui mandat de consilier în Consiliul municipal Comrat, UTA Găgăuzia”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  20. ^ Novacov, Savelii Z. Социально-экономическое развитие болгарских и гагаузких сел Южной Бессарабии (1857-1918), Chișinău 2004, p. 235.

Bibliografie modificare

  • Veaceslav Ioniță: Ghidul orașelor din Republica Moldova / Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • ru Булгар, Степан. История города Комрата [Istoria orașului Comrat]. Comrat: S.n., 2008. 307 p. ISBN 978-9975-937-74-0

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Comrat la Wikimedia Commons