Sorana Gurian

jurnalistă română
Sorana Gurian
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Comrat, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (42 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata

Sorana Gurian (pseudonim al Sarei Gurfinchel; n. 18 noiembrie 1913, Comrat, județul Tighina, Regatul României – d. 10 iunie 1956, Paris) a fost o prozatoare, traducătoare și publicistă.

Biografie modificare

După ce absolvă liceul la Tighina și își ia bacalaureatul, în 1931, se înscrie la Universitatea din Cernăuți și apoi la cea din Iași. În 1937 devine membră a cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu. După 23 august 1944 este numită director al ziarului Universul. Sorana Gurian emigrează și se integrează în viața intelectuală a exilului românesc. Colaborează cu Radio Europa liberă și organizează în locuința sa un cenaclu literar, frecventat de majoritatea scriitorilor români refugiați la Paris, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu și Constantin Amăriuței.

Opera modificare

  • Zilele nu se întorc niciodată, București, 1945; traducere franceză (Les jours ne reviennent jamais), Paris, 1952;
  • Întâmplări dintre amurg și noapte, București, 1946;
  • Les Mailles du filet, Paris, 1950; traducere română (Ochiurile rețelei) de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, București, 2002;
  • Les Amours impitoyables, Paris, 1953;
  • Recit d'un combat, Paris, 1956.

Traduceri modificare

  • A.S. Griboedov, Prea multă minte strică, București, 1945 (în colaborare cu Zaharia Stancu);
  • J.B. Priestley, Lumina dragostei, București, 1946;
  • Hans Prager, L'Hopital des mers froides, Paris, 1954;
  • F.L. Neher, Mars aller-retour, prefață de Werner von Braun, Paris, 1955.
  1. ^ IdRef, accesat în