Constantin I. Nicolaescu
Constantin I. Nicolaescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Târgoviște, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești |
Decedat | (84 de ani) Târgoviște, Dâmbovița, România |
Cetățenie | Principatele Unite Regatul României |
Ocupație | judecător avocat politician |
Limbi vorbite | limba română |
Președinte al Senatului României | |
În funcție – | |
În funcție – | |
Senator al României | |
Deținător actual | |
Funcție asumată | |
Prefect al județului Dâmbovița | |
În funcție februarie 1901 – martie 1901 | |
În funcție aprilie 1897 – aprilie 1899 | |
Deputat al României | |
Deținător actual | |
Funcție asumată | |
Partid politic | PNL |
Alma mater | Universitatea din București Colegiul Național „Sfântul Sava” din București |
Modifică date / text |
Constantin I. Nicolaescu (n. , Târgoviște, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. , Târgoviște, Dâmbovița, România) a fost un om politic român.
Biografie
modificareS-a născut în Târgoviște. A urmat studii la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, apoi la Universitatea din București, unde a obținut licența în drept. A profesat ulterior ca magistrat și avocat.[1]
A fost membru al Partidului Național Liberal. În anul 1892 a fost ales pentru prima dată deputat. A îndeplinit funcțiile de prefect al județului Dâmbovița în două rânduri (aprilie 1897 - martie 1899, februarie 1901) și de secretar general în Ministerul de Interne (2 august 1902 - 20 decembrie 1904, 12 martie 1907 – 28 iulie 1908). După ce a părăsit ministerul, a devenit director al Casei rurale (iulie 1908). A fost ales senator în 1914, apoi numit vicepreședinte al Comitetului agrar în 1920, cu puțin timp înainte de realizarea reformei agrare. Nicolaescu a îndeplinit de două ori funcția de președinte al Senatului: 3 februarie – 27 martie 1926 și 18 iulie 1927 – 10 noiembrie 1928.[1]
Note
modificare- ^ a b Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, p. 405. București: Editura Enciclopedică, 2000. ISBN: 973-450-315-4