Ion Adameșteanu

Ion Adameșteanu (n. 15 februarie 1911, Toporu, județul Giurgiu, înainte Teleorman - d. 15 noiembrie 1976, București) a fost un medic veterinar român, unul din creatorii școlii românești de patalogie medicală veterinară. A studiat și descris pentru prima dată mai multe zoonoze, printre care, stachybotriotoxicoza, anemia infecțioasă la cal, mycoplasmoza aviară. Este fratele arheologului Dinu Adameșteanu.

Activitate profesionalăModificare

A studiat la facultatea de medicină veterinară din București (1932-1937), unde și primește titlul de doctor în 1936, iar mai apoi, în 1970, titlul de doctor docent. A fost profesor universitar la București (1953-1958) și Cluj (1953-1958). Adameșteanu a fost membru corespondent al Academiei Regale de Medicină din Belgia și membru al Academiei de Științe din New York.

Din rezultatele activității sale de cercetare pot fi amintite:

  • evidențierea importanței avitaminozelor și osteopatiilor chimiodistrofice la animalele domestice
  • îmbunătățirea cunoașterii unor boli iatrogene ca urmare a unor intervenții medicamentoase, chirurgicale, exploratorii defectuoase
  • explicarea apariției unor stări patologice rezultate din alimentația greșită a animalelor dar și din construcția necorespunzătoare a adăposturilor (tehnopatii)

LucrăriModificare

  • Osteodistrofia animalelor domestice (1951)
  • Terapia prin țesături conservate în medicina veterinară (1952)
  • Patalogia medicală a animalelor domestice (2 volume, 1955-1957)
  • Semiologia medicală veterinară (1959)
  • Implantoterapia cu os în patologie (1969)
  • Urgențe în medicina veterinară (1973)
  • Iatropatiile în medicina veterinară (1974) - lucrarea a primit premiul Ion Ionescu de la Brad al Academiei Române
  • Tehnopatii la animalele domestice (1975)