Alexandru Cartojan
| Alexandru Cartojan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1/14 ianuarie 1901 com. Vida - Cartojani, Giurgiu |
| Decedat | 8 septembrie 1965 |
| Părinți | Gheorghe și Cleopatra Cartojan |
| Cetățenie | română |
| Partid politic | Partidul Național Țărănesc |
| Studii | Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filosofie |
| Activitatea literară | |
| Limbi | română |
| Specie literară | istoric literar, prozator |
| Opere semnificative | Petru Cercel - viața, domnia și aventurile sale, 1938 |
Modifică date / text  | |
Alexandru Cartojan (n. 1/14 ianuarie 1901, Vida-Cartojani[1], jud. Vlașca - d. 8 septembrie 1965) a fost un istoric, publicist și prozator român.[2]
A fost fiul lui Gheorghe și al Cleopatrei Cartojan și văr de gradul al doilea cu Nicolae Cartojan.[3]
Educație
modificareA urmat liceul la Turnu Măgurele și Vaslui,[4] apoi a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București.[1] A fost elevul lui Nicolae Iorga.[2]
La 15 ani a publicat o poezie intitulată „Pe lună” în revista Școlarii din București, dar nu a mai publicat alte versuri.[3]
Carieră
modificareA efectuat serviciul militar la Regimentul 5 Dorobanți „Vlașca”, devenind ofițer de rezervă. În anii 1941-1942 a luat parte la campania din răsărit și a fost avansat în gradul de căpitan.[4]
A fost profesor de istorie între anii 1922-1928 și 1934-1948.[5] A predat la Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu.[6]
S-a numărat printre organizatorii societății culturale „Mihail Kogălniceanu”. În 1926 a sprijinit înființarea Școlii superioare de comerț din Giurgiu, devenită ulterior Liceul Comercial, iar în 1929, împreună cu profesorul Mauriciu Kandel, a scris broșura Centenarul liberării Giurgiului. A contribuit la construirea Ateneului „Nicolae Bălănescu” din Giurgiu, al cărui președinte a devenit după retragerea lui Nicolae Bălănescu.[4]
În 1925, s-a înscris în Partidul Țărănesc, iar după fuziunea cu Partidul Național Român condus de Iuliu Maniu, a devenit membru al Partidului Național Țărănesc și a activat în organizația de Vlașca, în 1935 fiind ales președinte al organizației.[7] După 23 august 1944 a fost cooptat membru al Delegației permanente a P.N.Ț., iar la 26 februarie 1945, Congresul județean l-a reales președinte. După 1947 a fost delegat secretar general al P.N.Ț.,[4] pentru numai 15 zile, când partidul s-a dizolvat.[8]
A fost prefect de Vlașca între noiembrie 1928 și aprilie 1931, iunie 1932 și octombrie 1933, apoi deputat de Vlașca în Parlamentul României, între anii 1933-1937 și 1946-1947.[9]
Opere
modificare- La legea administrației, discurs din 14 martie 1934 în ședința Adunării Deputaților, București
- Probleme de politică socială, discurs din 15 decembrie 1934 în ședința Adunării Deputaților[10]
- Petru Cercel - viața, domnia și aventurile sale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1938
În 2016 a fost reeditată în cadrul Colecției Biblioteca Giurgiuveană cartea Petru Cercel - viața, domnia și aventurile sale, ediția din 1941.[11]
Note
modificare- ^ a b Predescu, Lucian (). Enciclopedia României - Cugetarea. București, Editura Saeculum. p. 176.
- ^ a b Nicolae Scurtu, „Noi completări la bibliografia lui Alexandru Cartojan”, în revista Sud, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2015, p. 9
- ^ a b Alexandru Cartojan, articol de Neagu Udroiu, în cartea Petru Cecel. Viața, domniile și aventurile sale, de Alexandru Cartojan, Editura Semne, 2016, p. 121-123
- ^ a b c d Enache, Constantin (). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. bucurești, Editura Universul Familiei. p. 565-566.
- ^ Scurtu, Nicolae (). Cercetări literare. Scriitori și publiciști giurgiuveni. Editura Sud. p. 57.
- ^ Dincă, Ion M. (). Mărturisirile unui senior. Editura Rotipo. p. 45.
- ^ „Unul dintre studenții favoriți ai lui Nicolae Iorga își povestește viața” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în .
- ^ „Dizolvarea Partidului Național Țărănesc”. historia.ro. Accesat în .
- ^ Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului. Dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 35.
- ^ Genealogii: Familia Nicolae Cartojan, articol de Mihai Sorin Rădulescu, în România literară, nr. 16/2006
- ^ Jurnal de literatură, nr. 25 - februarie 2017, Giurgiu, p. 20-21