Comuna Izvoarele, Giurgiu
Izvoarele (în trecut, Chiriacu și Beiu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Chiriacu, Dimitrie Cantemir, Izvoarele (reședința), Petru Rareș, Radu Vodă și Valea Bujorului.
| Izvoarele | |
| — comună — | |
  Izvoarele Izvoarele (România) | |
| Coordonate: 44°03′06″N 25°47′26″E / 44.05167°N 25.79056°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ | .svg){kind=small} Giurgiu |
| Reședință | Izvoarele |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Izvoarele[*] | Silviu-Marius Cazacu[*][1] (PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 140,09 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 3.162 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
site web oficial  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Așezare modificare
Comuna se află în vestul județului, pe malurile, râurilor Negrile și Ismar, afluenți ai Câlniștei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ505, care o leagă spre est de Schitu (unde se termină în DN5B) și spre sud-vest de Stănești. Între Chiriacu și Izvoarele, acest drum are un parcurs comun cu șoseaua județeană DJ503A, care duce spre sud-est la Stănești, și spre nord-vest la Răsuceni și mai departe în județul Teleorman la Drăgănești-Vlașca.[2] Pe la marginea comunei trece și calea ferată Giurgiu-Videle, pe care este deservită de stația Chiriacu.
Demografie modificare
Componența etnică a comunei Izvoarele
Români (90,61%)
Romi (2,09%)
Alte etnii (7,31%)
Componența confesională a comunei Izvoarele
Ortodocși (92%)
Alte religii (0,47%)
Necunoscută (7,53%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Izvoarele se ridică la 3.162 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.930 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,61%), cu o minoritate de romi (2,09%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92%), iar pentru 7,53% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație modificare
Comuna Izvoarele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Silviu-Marius Cazacu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 7 | ||||||||
| Partidul Național Liberal | 6 | ||||||||
Istorie modificare
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Chiriacu, făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca, și era formată din satele Beiu, Chiriacu, Moșteni-Călărășani, cu o populație totală de 2547 de locuitori, și din satul nelocuit Măcărău. Existau în comună o moară și o școală cu 60 de elevi (dintre care o singură fată).[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Ciolanul-Pangăl, formată din satele Ciolanu și Petru Rareș, cu 570 de locuitori. Erau și aici două două biserici.[8]
Anuarul Socec consemnează comunele în plasa Dunărea a aceluiași județ; comuna Chiriacu avea 3498 de locuitori în satele Beiu și Chiriacu, iar comuna Ciolanu avea 681 de locuitori în satul de reședință.[9] Atunci se înființase pe teritoriul de astăzi al comunei și comuna Radu Vodă, având 1392 de locuitori în satele Cantemir, Dimitrie A. Sturdza, Moșteni-Călărășani, Radu Vodă și în cătunul Trupu-Buciumeni.[10] În 1931, comunei Ciolanu i s-a alipit și satul Petru Rareș, de la comuna Pângălești.[11]
În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Giurgiu și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. În timp, comuna Chiriacu a luat numele de Beiu, de la noul sat de reședință, iar comuna Radu Vodă, pe cel de Dimitrie Cantemir. Comuna și satul Beiu au luat în 1964 denumirea de Izvoarele, iar comuna și satul Ciolanu — pe cea de Valea Bujorului.[12] În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Dimitrie Cantemir și Valea Bujorului fiind desființate, iar satele lor incluse în comuna Izvoarele. Tot atunci, au fost desființate satele Buciumeni (comasat cu Dimitrie Cantemir) și Dimitrie Sturza (comasat cu Radu Vodă).[13][14] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.[15]
Monumente istorice modificare
Cinci obiective din comuna Izvoarele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1902) din Chiriacu; biserica „Sfântul Nicolae” (1879) din Dimitrie Cantemir; biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1890) din Izvoarele; biserica „Sfântul Nicolae” (1885, refăcută în 1938); și biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (1850) din Valea Bujorului.
Note modificare
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Google Maps – Comuna Izvoarele, Giurgiu (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Chiriacul, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 383.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Ciolanul-Pangăl”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 423.
- ^ „Comunele Chiriacu și Ciolanu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Radu Vodă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 471. .
- ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .