Ioan A. Bassarabescu
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Ioan A. Bassarabescu | |||
![]() Scriitorul Ioan A. Bassarabescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 17/29 decembrie 1870 Giurgiu, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești | ||
Decedat | 27 martie 1952, (81 de ani) București, Republica Populară Română | ||
Cauza decesului | accident rutier[*] ![]() | ||
Părinți | Alexandru Bassarbescu Elisabeta-Eliza (n. Starostescu) | ||
Naționalitate | ![]() | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | scriitor | ||
Activitate | |||
Educație | Facultatea de Litere din București | ||
Alma mater | Universitatea din București ![]() | ||
Partid politic | Partidul Conservator ![]() | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie 1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române.
BiografieModificare
Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu. [1] Lui Ioan A.Bassarabescu i s-a luat statutul de membru al Academiei de către regimul comunist din România, în 1948.
EducațieModificare
În jurul anului 1877, familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voinești pentru că cultiva schița și momentul.
Opere publicateModificare
- Nuvele, 1903
- Vulturii, 1907
- Norocul, 1907
- Ovidiu Șicană, farsă într-un act și trei tablouri, 1908
- Noi și vechi, 1909
- Nenea, 1916
- Un dor împlinit, 1919
- Moș Stan, 1923
- Spre Slatina, 1924
- Un om în toată firea, 1927
- Domnu Dincă, 1928
- Opere complete, 2 volume, 1939-1940
- Proză, 1942
- Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase, 1943