Ioan A. Bassarabescu

Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie 1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române.

Membru corespondent al Academiei Române

Ioan A. Bassarabescu
Scriitorul Ioan A. Bassarabescu
Date personale
Născut	17/29 decembrie 1870 Giurgiu, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat	27 martie 1952, (82 de ani) București, Republica Populară Română
Părinți	Alexandru Bassarbescu Elisabeta-Eliza (n. Starostescu)
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Activitate
Cauza decesului	accident rutier[*]​
Educație	Facultatea de Litere din București
Alma mater	Universitatea din București
Partid politic	Partidul Conservator

Biografie

Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu.

Educație

În jurul anului 1877, familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voinești pentru că cultiva schița și momentul.

Opere publicate

• Nuvele, 1903
• Vulturii, 1907
• Norocul, 1907
• Ovidiu Șicană, farsă într-un act și trei tablouri, 1908
• Noi și vechi, 1909
• Nenea, 1916
• Un dor împlinit, 1919
• Moș Stan, 1923
• Spre Slatina, 1924
• Un om în toată firea, 1927
• Domnu Dincă, 1928
• Opere complete, 2 volume, 1939-1940
• Proză, 1942
• Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase, 1943

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
• Pagină Bassarabescu