Deschide meniul principal

Alexandru Vlahuță

prozator și poet român
Acest articol se referă la un scriitor. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru Vlahuță (dezambiguizare).
Alexandru Vlahuță
Alexandru Vlahuţă.jpg
Alexandru Vlahuță
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Pleșești, Principatul Moldovei
Decedat (61 de ani)[1][3][2] Modificați la Wikidata
București, România[4][5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, poet
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

BiografieModificare

 
Alexandru Vlahuță (dreapta) cu familia lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (1905)
 
Timbru poștal românesc din 1958

S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (18931896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.

Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

In memoriamModificare

BibliografieModificare

ProzăModificare

  • 1886 - Nuvele
  • 1892 - Din goana vieții
  • 1894 - Dan
  • 1895 - Un an de luptă
  • 1895 - Icoane șterse (Nuvele și amintiri)
  • 1897 - În vâltoare
  • 1899 - Clipe de liniște
  • 1901 - România pitorească
  • 1908 - Din trecutul nostru
  • 1908 - Din durerile lumii
  • 1909 - File Rupte
  • 1910 - Pictorul N. I. Grigorescu

PoezieModificare

  • 1887 - Poezii
  • 1894 - Poezii vechi și nouă
  • 1895 - Iubire
  • 1904 - Poezii (1880-1904)
  • 1909 - Poezii (1880-1908)
  • 1911 - La gura sobei
  • 1914 - Dreptate
  • 1915 - Poezii (1880-1915)

NoteModificare

  1. ^ a b „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Lectură suplimentarăModificare

  • Silvian Iosifescu, Alexandru Vlahuță, Editura Colectia contemporanul, 1953

-05-09-2008 Alexandru Vlahuță - 150 de ani de la naștere], 5 septembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

Vezi șiModificare