Victor Eftimiu
| Victor Eftimiu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 24 ianuarie 1889 Boboshticë, Albania | ||
| Decedat | 27 noiembrie 1972 (83 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu[1]  | ||
| Căsătorit cu | Agepsina Macri | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | dramaturg, eseist, povestitor, scriitor, traducător | ||
| Limbi vorbite | limba română[3] | ||
| Pseudonim | Athanes[2] | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | 1905-1972 | ||
| Operă de debut | versuri (1905) Înșir'te mărgărite (1909/1910) - Teatru | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Korçë, Albania – d. 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână,[4] respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.
Biografie
modificare
Bustul i-a fost comandat de Victor Eftimiu lui Dimitrie Paciurea în 1929 și dramaturgul l-a instalat, cu de la sine putere, în parcul Cișmigiu, de unde, în urma protestelor, a fost scos, în ciuda voinței "proprietarului", și amplasat pe locul actual.[5]
Victor Eftimiu s-a născut la Boboshticë în ținutul Korçë, Albania, al doilea din cei 12 copii ai negustorului aromân Gheorghe [Jorgo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Cavali) și ai Marianei (născută Cociu), zisă și Economu, fiică de preot.[6] Între anii 1895-1897 urmează clasele primare în limba greacă, în comuna natală. În anul 1897 este înscris, în București, la școala primară de pe strada Silvestru, stradă, unde tatăl avea o băcănie. Se stabilește definitiv în România în 1905.
Director al teatrelor Comedia (1913) și Național (1920, 1930 și 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Național și al Operei din Cluj (1 august - 31 decembrie 1927). A colaborat la ziarele și revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a și debutat în 1904), Viața literară (1906), Țara noastră. În 1932 primește Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.
Începând cu anul 1912 publică povestiri, teatru, eseu, interviuri în presa franceză (cotidiene, reviste teatrale etc.). Piesele de teatru îi sunt jucate atât în România, cât și în Franța, Albania etc. „La 21 de ani (vârsta ultimă a lui Labiș), va apărea cu traduceri în Anglia și Franța, iar volumul său „Cantes roumains” s-a bucurat de aprecierea superlativă a lui Laurent Tailhade: „Victor Eftimiu este unul dintre aceia care va popula într-o zi toate memoriile. Merită să fi cucerit Franța. I-o dă dreptul poezia și talentul.”[7]
În 1935 obține în francmasonerie gradul 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și este ales Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. În actul I din opera sa, Meșterul Manole reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.[8]
Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă.
Casă monument istoric
modificareÎn vara anului 2019, pentru casa în care scriitorul Cezar Ivănescu a locuit în ultima perioadă a vieții (1986-2008) a fost declanșată procedura de clasare ca monument istoric, în regim de urgență (decizie a Ministerului Culturii și Identității Naționale, solicitare înaintată în martie 2018). Clădirea, datând din anul 1894 (v. fond Eftimiu, Acad. Română), a fost casa părintească a scriitorului român de origini albaneze Victor Eftimiu (în pivinița căreia Eftimiu copil a pus în scenă primele sale piese de teatru). Având o ridicată valoare memorial-simbolică se dorește salvarea acesteia și transformarea acesteia într-un muzeu dedicat celor doi mari scriitori cu origini albaneze: Eftimiu și Ivănescu. Din păcate, în imediata sa vecinătate PMB a aprobat construirea unui bloc cu cinci niveluri, printr-o simplă consolidare a unei părți a fostei proprietăți a familiei Eftimiu, situată în București, în zonă protejată, grad maxim de protecție (an construire 1894). Conform Institutului Național al Patrimoniului, „locuința unifamilială construită la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894) într-o manieră caracterizată de gustul specific epocii, potențialul său arhitectural și artistic este dublat de o deosebită semnificație memorial-simbolică, prin faptul că aici au locuit succesiv și au creat două personalități marcante ale culturii române, Victor Eftimiu, academician și dramaturg (1889-1972), și Cezar Ivănescu poet și traducător (1941-2008), ambii români de origine albaneză.”
Teatru
modificare- Meșterul Manole
- Cocoșul negru
- Înșir-te mărgărite
- Omul care a văzut moartea
- Inspectorul broaștelor
- Marele duhovnic
- Haiducii
- Parada
- Pană Lesnea Rusalim
- Strămoșii
- Crinul vieții
Akim (1914)
Volume de versuri
modificare- Poemele singurătății, 1913;
- Odă limbii române, 1958;
- Minciuni terestre, 1961;
- Poezii, 1964;
- Crizanteme.
Beletristică
modificareÎn alte limbi
modificare- Kínai gyermekek (Copii din China), traducere în limba maghiară de Veress Zoltán, Ifjúsági Könyvkiadó, Bukarest, 1959.[11]
Decorații
modificare- Legiunea de onoare, Paris, 1933[12]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[13]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[13]
- Ordinul „Naim Frasheri” (cea mai înaltă distincție culturală albaneză), Albania, Tirana, 1972
Citate celebre
modificareVictor Eftimiu a făcut carieră în România datorită plasticității sale și a ajuns repede în folclor, mulți folosindu-l adesea, dar fără a ști adevăratul autor:
Referințe
modificare- ^ https://alar.ro/2019/04/23/un-love-story-interbelic-agepsina-macri-si-victor-eftimiu/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1975/01/romania_literara_1975_01_2.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Un imn - Mircea Radu Iacoban, Monitorul de Suceava
- ^ Victoria Dragu Dumitriu: Povești despre statui și fântâni din București
- ^ Victor EFTIMIU - opera, viata, biografie : comentarii si analize, www.autorii.com
- ^ Cezar VASILESCU (12 sept. 2012). „Eseu cu…Cocoșul Negru”. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Tratatul de istorie a masoneriei: Victor Eftimiu
- ^ Kimonoul înstelat[nefuncțională], 12 februarie 2012, George Arion, Jurnalul Național, accesat la 19 iunie 2012
- ^ Victor Eftimiu, Kimonoul înstelat, Editura Eminescu, Colecția Clepsidra, Buc., 1970
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 433.
- ^ Mohanu, Constantin (). Victor Eftimiu, Monografie. Ararat. p. 28.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
- ^ a b Sătul de lichele, vreau o canalie, 12 aprilie 2013, Dumitru Constantin, Cotidianul, accesat la 27 aprilie 2013
Vezi și
modificare- Bustul lui Victor Eftimiu
- https://www.facebook.com/Casa-Victor-Eftimiu-2050817424935543/
- https://romanialibera.ro/cultura/casa-memoriala-a-scriitorilor-victor-eftimiu-si-cezar-ivanescu-clasata-in-regim-de-urgenta-801581
- http://casavictoreftimiu.blogspot.com/2018/04/scrisoare-deschisa-pentru-salvarea.html[nefuncțională]
Legături externe
modificare
