Deschide meniul principal

Emil Gulian

poet și traducător român
Emil Gulian
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Giurgiu, România Modificați la Wikidata
Decedatdecembrie 1942 (35 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
critic literar[*]
traducător
poet Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Emil Gulian (n. , Giurgiu, România – d. decembrie 1942) a fost un poet și traducător român.

A urmat cursurile liceului „I. Maiorescu” din orașul natal și apoi cursurile Facultății de Drept din București. Deși a obținut și licența în filosofie în anul 1933, el a optat pentru cariera de avocat.[1]

BiografieModificare

Emil Gulian s-a născut la data de 15 mai 1907. Arșavir Acterian își amintește de el. Aflăm astfel că a profesat avocatura[2] găsind și timpul de a colabora la diferite reviste literare precum România Literară.

În anul 1934, tânărul Emil Gulian publică unicul său volum de versuri Duh de basm. Marele critic literar român George Călinescu l-a inclus pe Emil Gulian în volumul său de istorie literară românească (Istoria literaturii române de la origini până în prezent) ca poet interbelic ce reprezintă poezia ermetică.

În anul 1938, împreună cu soția sa, Ortansa (sau Hortanse) Gulian, Emil Gulian a devenit primul traducător din limba engleză a poeziilor poetului Edgar Allan Poe. Este mai puțin cunoscut faptul că poetul era un foarte bun traducător din literatura franceză, din care a tradus scrierile lui Paul Claudel, Valery Larbaud, Georges Duhamel și François Mauriac.

 
Emil şi Hortanse Gulian

Printre prietenii celebri ai lui Gulian s-au numărat cei din cercul exclusivist al lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu și Eugen Ionescu. Atunci când Mircea Eliade a trădat prietenia cu fostul său apropiat, Mihail Sebastian (scriitor de origine evreiască), prin apropierea sa treptată de Mișcarea Legionară, Gulian a refuzat să renunțe la prietenie în favoarea politicii de ultimă oră și a rămas, neînfricat, prieten al lui Sebastian în toate locurile publice unde alții își ascundeau fețele. Este unul din personajele secundare ale Jurnalului lui Sebastian. A publicat cîteva articole de critică și teorie literară în cea mai prestigioasă revistă culturală interbelică, Revista Fundațiilor Regale. Ca rezultat, Gulian a devenit unul dintre corespondenții de război trimiși în linia întâi, și a fost capturat ca prizonier de război. În decembrie 1942, pe drumurile înzăpezite și reci către Siberia, Gulian s-a oprit împreună cu ceilalți prizonieri să doarmă într-un grajd și, înghețat, nu s-a mai trezit niciodată. Avea vârsta de 35 de ani.

Unicul său copil, fiica sa și a Hortansei, Anca Ioana Cristina Emilia Iuliana Gulian, se născuse în 1937 și avea numai 5 ani când și-a pierdut tatăl.

Emil Gulian rămâne în istoriile literare ce descriu perioada dintre cele două războaie mondiale (Eugen Lovinescu, George Călinescu, Ovid S. Crohmălniceanu) printre poeții vădit influențați de versurile lui Stephane Mallarmé sau Ion Barbu.

"Am trecut din nou pe la poarta sărutului, Te iubesc, Te iubesc" a scris poetul în una din cele mai memorabile poezii ale sale.

Școala nr. 5 din Giurgiu a fost numită Emil Gulian în onoarea poetului.

În municipiul Giurgiu, pe Str. Victoriei nr. 13, se găsește Casa Emil Gulian, construită în anul 1898, inclusă pe lista monumentelor istorice. [3]

CitateModificare

Dospește la căldură, putred îi curge'n vine
Vițiul vechiu, care-și poartă în trupul strâmb solia.
Gânduri fără de margini, rotește'n cap mumia.
Clatină ochii globuri și pleoape grele ține
Deschise, ca să vadă cu rânjet slab și hâd,
Din pat aprins, afară în larg apus de soare,
Cum nori negri și vineți în sânge se-înfășoară,
Pumnale roși din soare se'mplântă-adânc și râd.
Îl birue tristețea la cruda sănătate...
Din ficus cu crengi frânte ca hârcile sluțite,
Cad frunze tari, amare când muști și otrăvite,
Cu sunete oprite de pergament, cerate.
Și în amurgul vânăt și roșu'n care mor
Spaimele încercării din urmă, în tăcere,
Când demoni mici, domestici, țâșnesc de prin unghere,
Un cap cu limba moale atârnă pe covor.
(Declin)


Pentru ea, cea rară, pentru vremea dispărută,
Pentru ea, împrăștiată în a fumului volută,
(primele două versuri din Veghe preliminară)

NoteModificare

  1. ^ Literatura Româna - Emil Gulian
  2. ^ Arșavir Acterian, Emil Gulian, traducător al lui Edgar Allan Poe, în Privilegiați și năpăstuiți, Editura Institutului European, Iași, 1992, p. 89
  3. ^ Ministerul Culturii și Cultelor - Lista monumentelor istorice din jud. Giurgiu (2004)

Legături externeModificare