Ivanca Olivotto
| Ivanca Olivotto | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 august 1914 Giurgiu |
| Decedat | 19 martie 1996 |
| Părinți | Familia Bălulescu |
| Frați și surori | două surori și un frate |
| Căsătorit cu | Ferruccio Olivotto |
| Copii | Constantin Olivotto |
| Cetățenie | România |
| Studii | Școala Primară nr. 1, Giurgiu; Liceul de fete „Regina Maria”, Giurgiu; Universitatea din București, Facultatea de Științe |
| Note | |
| Premii | Ordinul Muncii clasa a III-a, pentru activitatea didactică deosebită |
Modifică date / text  | |
Ivanca Olivotto (n. 2 august 1914, Giurgiu - d. 19 martie 1996) a fost o matematiciană română, autoare de manuale școlare.
A fost căsătorită cu italianul Ferruccio Olivotto, profesor de italiană și economie.
Educație modificare
S-a născut în Giurgiu, în familia unui funcționar al C.F.R. La 12 ani a rămas orfană, împreună cu două surori și un frate.
A urmat cursurile Școlii Primare nr. 1 din Giurgiu și apoi Liceul de Fete „Regina Maria” din Giurgiu în perioada 1925-1932. A absolvit liceul cu calificativul „Excepțional cu onoare”.[1]
Între anii 1933-1938 a studiat la Facultatea de Științe a Universității din București, unde i-a avut ca profesori pe Dan Barbilian și Anton Davidoglu.[2] Paralel cu matematica, a studiat ca a doua specialitate fizica.
A urmat timp de doi ani cursurile Școlii de Statistică condusă de Gheorghe Mihoc.
Activitate modificare
A lucrat în sectoarele de calcul ale Societății de Asigurări Generale și ale Societății de expolatare a petrolului „Astra Română”.
După cel de-al doilea război mondial, a predat la mai multe școli Generale și licee din Câmpulung Muscel, Târgoviște și București,
apoi a fost profesoară la Liceul „Sf. Sava” din București din 1950.
În 1951 a fost angajată redactor de carte la Editura de Stat Didactică și Pedagogică, devenind șef de redacție, apoi redactor principal pentru științe exacte și redactor șef-adjunct.[3]
Între 1951-1955 a activat la catedra de algebră a profesorului Eugen Rusu, ca asistent în cadrul Institutului Pedagogic București.
Din 1959 a predat din nou la Liceul „Sf. Sava”, iar din 1967 la Liceul „Jules Michelet” până în 1971, când s-a pensionat.
A fost aleasă în Biroul de conducere al Societății de Științe Matematice în 1960. În această calitate a publicat numeroase probleme și articole la Gazeta matematică.[1]
Lucrări publicate modificare
În 1958 a publicat Culegere de probleme de aritmetică pentru clasele V-VIII.[4] Aceasta a fost cea mai cunoscută și editată culegere de probleme pentru școală generală din România, în șase ediții, ultima fiind cea editată în 1993.[3]
A colaborat la realizarea unor manuale de matematică:
- Matematica pentru candidații la examenele de admitre în licee, 1970
- Algebra de clasa a VIII-a, 1976
- elaborarea părții matematice a Dicționarului enciclopedic, 1976
- Culegere de exerciții și probleme de algebră pentru gimnaziu, 1992
Distincții modificare
A fost decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a, pentru activitatea didactică deosebită.[2]
Note modificare
- ^ a b Talianu, Emil (). Studii și consemnări. p. 175.
- ^ a b Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționar al personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 235.
- ^ a b „Impresionanta poveste a autoarei culegerii Olivotto: "Curajul era o caracteristică a caracterului său"” (în Romanian). www.antena3.ro. Accesat în .
- ^ „Fabuloasa aventură în Africa a unui fost profesor de matematică: „În Maroc, în anii '70, elevii aveau dreptul la grevă"”. adevarul.ro. Accesat în .