Deschide meniul principal

Comuna Răcoasa, Vrancea

comună în județul Vrancea, România
Răcoasa
—  Comună  —
Răcoasa
Răcoasa
Răcoasa se află în România
Răcoasa
Răcoasa
Răcoasa (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°59′28″N 26°52′50″E45°59′28″N 26°52′50″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Vrancea.svg Vrancea

SIRUTA177405

ReședințăRăcoasa
Componență

Guvernare
 - PrimarVladimir-Sebastian Păun[*][3][4] (PSD, )

Altitudine318 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3162 locuitori
 - Recensământul anterior, 20023.472 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal627280

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Răcoasa este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Gogoiu, Mărăști, Răcoasa (reședința), Varnița și Verdea.

Cuprins

AșezareModificare

Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Bacău, în valea râului Șușița, care pe teritoriul comunei strânge apele afluenților Alba, Giurgea, Pârâul lui Găman, Dracea Mică, Dracea Mare, Rânghioaia, Verdea, Freasca, Repejioara, Chinu, Pârâul Văii, Punga, Varnița, Aluna și Lacul cu Șerpi.

Este străbătută de șoseaua națională DN2L, care o leagă spre vest de Câmpuri, Soveja și Tulnici (unde se termină în DN2D) și spre sud-est de Străoane, Panciu și Mărășești (unde se termină în DN2).

DemografieModificare



 

Componența etnică a comunei Răcoasa

     Români (93,64%)

     Romi (3,22%)

     Necunoscută (3%)

     Altă etnie (0,12%)



 

Componența confesională a comunei Răcoasa

     Ortodocși (93,29%)

     Ortodocși de rit vechi (2,87%)

     Necunoscută (3,06%)

     Altă religie (0,75%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcoasa se ridică la 3.162 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.472 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,64%), cu o minoritate de romi (3,23%). Pentru 3% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,3%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (2,88%). Pentru 3,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrațieModificare

Comuna Răcoasa este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Vladimir-Sebastian Păun[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal4       
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2       

IstorieModificare

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Zăbrăuți a județului Putna și avea în compunere satele Răcoasa, Gogoiu, Mărăști și Verdea, cu 2162 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici și o școală mixtă.[7] În timpul Primului Război Mondial, comuna a fost teatru de luptă în 1917, aici având loc bătălia de la Mărăști. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire și în aceeași plasă, populația ridicându-se la 2395 de locuitori.[8] Satul Mărăști s-a separat în 1931 pentru a forma o comună de sine stătătoare,[9] dar ea a fost în scurt timp desființată din nou.

În 1950, comuna Răcoasa a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ea a fost transferată la județul Vrancea și a primit și satul Varnița (fost în comuna Străoane și care a înglobat de atunci și satul Talapani).[10][11]

Monumente istoriceModificare

În comuna Răcoasa se află mausoleul eroilor din Primul Război Mondial din satul Mărăști, ridicat în 1928 în memoria victimelor bătăliei de la Mărăști. Mausoleul este clasificat ca monument memorial de interes național.

În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi”, aflată la 500 m nord de satul Răcoasa, este clasificată ca monument de arhitectură. Două monumente sunt considerate monumente de for public — bustul generalului Alexandru Averescu aflat în incinta mausoleului, și monumentul frăției de arme româno-franceze aflat în incinta școlii generale din Varnița, ridicat în 1930. Un al patrulea monument este clasificat ca monument memorial sau funerar. Este vorba despre monumentul eroilor Regimentului 2 Grăniceri ce a luptat în războiul de independență a României, monument aflat în incinta căminului cultural din Răcoasa.

PersonalitățiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Răcoasa, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 202. 
  8. ^ „Comuna Răcoasa în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 312–313. . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .