Deschide meniul principal

Comuna Măicănești, Vrancea

comună în județul Vrancea, România
Măicănești
—  Comună  —
Măicănești se află în România
Măicănești
Măicănești
Măicănești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°30′6″N 27°29′27″E45°30′6″N 27°29′27″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Vrancea.svg Vrancea

SIRUTA176613

ReședințăMăicănești
Componență

Guvernare
 - PrimarCostel Necula[*][3][4] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4612 locuitori
 - Recensământul anterior, 20025.295 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Măicănești este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Belciugele, Măicănești (reședința), Râmniceni, Slobozia Botești, Stupina și Tătaru.

AșezareModificare

Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județele Brăila și Galați, pe malul drept al râului Râmnicu Sărat, aproape de vărsarea acestui râu în Siret. Este traverastă de șoseaua națională DN23, care leagă Focșaniul de Brăila. La Măicănești, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN23B care duce spre vest la Ciorăști și din DN23B se ramifică la Tătaru șoseaua județeană DJ204B, care duce spre vest la Tătăranu.

DemografieModificare



 

Componența etnică a comunei Măicănești

     Români (93,51%)

     Romi (1,82%)

     Necunoscută (4,64%)

     Altă etnie (0,02%)




 

Componența confesională a comunei Măicănești

     Ortodocși (93,62%)

     Necunoscută (4,64%)

     Altă religie (1,73%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Măicănești se ridică la 4.612 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.295 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,52%), cu o minoritate de romi (1,82%). Pentru 4,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,63%). Pentru 4,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrațieModificare

Comuna Măicănești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Costel Necula[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal6       

IstorieModificare

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Măicănești, Tătaru, Belciugu, Grădinile-Gârlești și Crângeni, cu o populație de 2050 de locuitori. În comună funcționau două biserici — una la Măicănești și cealaltă la Tătaru, ultima datând din 1842 — și două școli — una de băieți, cu 97 de elevi, și una de fete, cu 38 de eleve.[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Râmniceni, cu satele Râmniceni și Slobozia-Râmniceni, cu 1523 de locuitori, și în care funcționau o biserică zidită în 1834 și o școală mixtă cu 121 de elevi.[8]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Măicănești în aceeași plasă, cu 1302 locuitori în satele Bolboaca, Belciug, Gârleasca, Măicănești, Tătaru și în cătunele Crângeni și Grădinile.[9] Comuna Râmniceni, din aceeași plasă, cu satele Râmniceni și Slobozia-Botești, avea 1577 de locuitori.[10]

În 1950, comunele au fost arondate raionului Măicănești (comuna Măicănești fiind reședința acestuia) din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Galați; în 1956, raionul Măicănești s-a desființat și cele două comune au trecut la raionul Brăila, regiunea Galați. În 1968, ele au trecut la județul Vrancea, iar comuna Râmniceni s-a desființat, satele ei fiind arondate comunei Măicănești.[11][12]

Monumente istoriceModificare

Singurul obiectiv din comuna Măicănești inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877-1878) ridicat în 1912 în fața primăriei din satul Măicănești.

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Măicănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 267–268. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Rîmniceni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 238–239. 
  9. ^ „Comuna Măicănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Comuna Râmniceni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Lectură suplimentarăModificare

  • Monografia comunei Măicănești, Constantin Gh Manole, Editura Terra, Focșani, 2006