Bogda, Timiș

Bogda (înainte de 1924 Bogdan, germană Neuhof, maghiară Bogdarigós, din 1899 Rigósfürdő) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.

Coordonate: 45°58′41″N 21°34′20″E ({{PAGENAME}}) / 45.97806°N 21.57222°E
Bogda
— sat și reședință de comună —

Bogda (România) Poziția geografică în România

Țară	România
Județ	Timiș
Comună	Bogda

SIRUTA	156044

Altitudine	160 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	94 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	307070

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Istorie

La începutul secolului al XV-lea, în zonă este menționat un sat numit Gyerk sau Györk, ai cărui proprietari erau János Gyerky și László Csegze.^[1]

În anul 1436 sunt menționate pentru prima dată satele Also Baagd (Alsóbagd) și Felse Baagd (Felsőbagd) aparținând comitatului Arad, care - împreună cu alte câteva așezări - erau deținute de familia Bagdy din Basará.^[1] În 1476, localitățile au fost unite sub numele de Bagd.^[2]

La sfârșitul secolului al XV-lea, s-au stabilit sârbi, localitatea purtând denumirea de Bogda sau Bogdán.^[3]

În 1552, după moartea lui Mihály Bagdy și a fiicei sale, Ferdinand I a donat moșiile Bagdyak familiei Gál din Gyula.^[1]

În timpul ocupației turcești, satul a fost depopulat; pe harta lui Mercy realizată în anii 1720 apare ca Bogdan - loc părăsit. La mijlocul secolului al XVIII-lea, români din comitatele Arad și Hunedoara colonizează localitatea vecină, Sintar, localitate populată, inițial, de slavi.^[2]

În 1771, Karl-Samuel Neumann Edler von Buchholt, funcționar la oficiul sării din din Lipova, a construit 42 de case pe locul fostei localități Bagd, unde sosiseră coloniști germani din Tirol; satul refondat a fost numit Neuhof. În 1782, familia Pottyondy a cumpărat satul de la Trezorerie și l-a deținut timp de o sută de ani.^[3]

Biserica catolică închinată Vizitei Fecioarei Maria datează din 1845.^[4]

Băile termale, care folosesc apa curativă a zonei, au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar în 1899, la cererea lui Anton Neuhoff, denumirea maghiară (oficială) a satului a fost schimbată din Bogdarigós în Rigósfürdő. Școala a fost construită în 1915.^[2]

Până la Tratatul de la Trianon, localitatea a aparținut districtului Lipova, din Comitatul Timiș. După instalarea administrației române, în 1919, deși viața balneară a continuat, populația așezării a început să scadă. În timp ce în 1910 erau 474 de locuitori, în majoritate germani, în 1941 erau doar 388 (în mare parte români), iar în 1966 187.^[5]

Instaurarea comunismului a avut un impact negativ asupra vieții satului: stațiunea balneară a fost naționalizată în 1949 și apoi transformată în tabără pentru pionieri, iar în 1989 satul a fost desființat, guvernul comunist având în plan sistematizarea acestuia. După căderea comunismului, satul a fost refondat în 1990.^[2]^[6]

La recensământul din 2011, localitatea avea 74 de locuitori (72 de români, 2 nu au declarat). Întrucât nu au mai rămas catolici în sat, Biserica Ortodoxă a preluat biserica catolică în 2013.

La începutul secolului al XXI-lea, casele nelocuite au fost cumpărate de timișorenii înstăriți drept case de vacanță.^[6]

Băile termale

Potrivit legendei, coloniștii germani din Altringen au găsit o icoană a Fecioarei Maria în pământ în timpul construcției caselor. Icoana a fost așezată într-o scobitură săpată într-un deal stâncos, lângă Bogda, iar după un timp a răsărit un izvor tămăduitor în acel loc. Altarul Sf. Maria a devenit curând un loc de pelerinaj, iar familia Pottyondy, care era proprietara satului, a construit o capelă din donațiile pelerinilor (mai târziu capela Băilor).^[3]

Sunt deja menționate ca băi populare în anii 1820 („ein Gesundsheitbad, welches sehr stark beschutz wird” - română: ”niște băi termale care sunt foarte bine păzite”).^[7]

Dezvoltarea spectaculoasă a stațiunii balneare poate fi datată la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost construite, printre altele, Vila Tereza și clădirile de tratament. Apa curativă a avut un efect deosebit de bun asupra bolilor reumatice; s-a consemnat că sute de oameni și-au recăpătat capacitatea de a merge, lăsându-și cârjele în podul sanatoriului. Centrul balnear a fost vizitat de crema aristocrației, iar pacienții au fost tratați de medicii vienezi în sanatoriu.^[8]

În 1949, comuniștii veniți la putere au naționalizat băile termale, apoi în anii 1960 le-au transformat într-o tabără pentru pionieri, cu 280 de paturi, care includea și plajă, saună și facilități sportive. După schimbarea de regim din 1989, locul a fost folosit în continuare ca tabără de tineret o perioadă. În anul 2000, tabăra a fost retrocedată fostului proprietar, dar a fost răscumpărată repede de Agenția Națională a Taberelor, care începuse un proces de modernizare, însă a fost închisă în 2003 din lipsă de fonduri. Clădirile au devenit părăsite, din care s-a furat tot ce se putea.^[8]

Demografie

Recensământ^[9]		Etnie
Anul	Locuitori	români	maghiari	germani	alte naționalități
1880	373	100	4	268	1
1910	474	195	46	232	1
1930	396	183	9	198	6
1977	140	104	8	9	19
2002	78	75	2	-	1

Personalități

Iovi Dionisie

Note

^ ^a ^b ^c Lendvai Miklos. „Temes varmegye nemes csaladjai” (PDF). Budapesti Hírlap nyomdája. Accesat în 22 mai 2023. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d Dinu Barbu. „Mic atlas al județului Timiș” (PDF). Consiliul Județean Timiș. Accesat în 22 mai 2023. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c „Rigósfürdő. | Borovszky Samu: Magyarország vármegyéi és városai | Kézikönyvtár” (în maghiară). www.arcanum.com. Accesat în 22 mai 2023.
^ Dr. Vajda Sandor. „Szűz Mária tisztelete, emlékművei Arad megyében” (PDF). Partium XX. Accesat în 22 mai 2023.
^ „Erdély etnikai és felekezeti statisztikái a népszámlálási adatok alapján, 1852-2011. Varga E. Árpád 2002-től kiegészített adatsorai”. nepszamlalas.adatbank.ro. Accesat în 22 mai 2023.
^ ^a ^b „FOTO Ţinutul şvăbesc care trebuia să dispară după planurile lui Ceauşescu. S-a transformat în sat de vacanţă pentru oamenii cu bani de la Timişoara”. adevarul.ro. 24 aprilie 2018. Accesat în 22 mai 2023.
^ Stotz, Johann Leopold (1824). Das Königreich Ungarn.. Pozsony: Carl Friedrich Wigand. p. 333.
^ ^a ^b „Tabara scolara de la Bogda, din judetul Timis, candva loc de relaxare pentru spuma societatii, azi o ruina cucerita de balarii. Foto si video | OpiniaTimisoarei.ro”. www.opiniatimisoarei.ro. Accesat în 22 mai 2023.
^ kia.hu Arhivat în 10 iunie 2007, la Wayback Machine., (PDF; 982 kB) E. Varga: Statistik der Einwohnerzahlen nach Ethnie im Kreis Timiș laut Volkszählungen von 1880–2002

Legături externe

Ruinele taberei de la Bogda

Acest articol despre o localitate din județul Timiș este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[:0-1] Lendvai Miklos. „Temes varmegye nemes csaladjai” (PDF). Budapesti Hírlap nyomdája. Accesat în 22 mai 2023. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[:1-2] Dinu Barbu. „Mic atlas al județului Timiș” (PDF). Consiliul Județean Timiș. Accesat în 22 mai 2023. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[:2-3] „Rigósfürdő. | Borovszky Samu: Magyarország vármegyéi és városai | Kézikönyvtár” (în maghiară). www.arcanum.com. Accesat în 22 mai 2023.

[4] Dr. Vajda Sandor. „Szűz Mária tisztelete, emlékművei Arad megyében” (PDF). Partium XX. Accesat în 22 mai 2023.

[5] „Erdély etnikai és felekezeti statisztikái a népszámlálási adatok alapján, 1852-2011. Varga E. Árpád 2002-től kiegészített adatsorai”. nepszamlalas.adatbank.ro. Accesat în 22 mai 2023.

[:3-6] „FOTO Ţinutul şvăbesc care trebuia să dispară după planurile lui Ceauşescu. S-a transformat în sat de vacanţă pentru oamenii cu bani de la Timişoara”. adevarul.ro. 24 aprilie 2018. Accesat în 22 mai 2023.

[7] Stotz, Johann Leopold (1824). Das Königreich Ungarn.. Pozsony: Carl Friedrich Wigand. p. 333.

[:4-8] „Tabara scolara de la Bogda, din judetul Timis, candva loc de relaxare pentru spuma societatii, azi o ruina cucerita de balarii. Foto si video | OpiniaTimisoarei.ro”. www.opiniatimisoarei.ro. Accesat în 22 mai 2023.

[9] .hu Arhivat în 10 iunie 2007, la Wayback Machine., (PDF; 982 kB) E. Varga: Statistik der Einwohnerzahlen nach Ethnie im Kreis Timiș laut Volkszählungen von 1880–2002

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]