Deschide meniul principal

Transportul public din Timișoara este asigurat de o rețea largă, care cuprinde autobuze, troleibuze, tramvaie, hidrobuze, minibuze și taxiuri. De asemenea, călătorii din unele comune apropiate orașului, precum Dumbrăvița sau Ghiroda, au la dispoziție liniile metropolitane.[1]

Cuprins

CronologieModificare

 
Tramvai pe strada Huniade (astăzi bulevardul 3 August 1919) în 1904
  • 1868 – Se înregistrează „Societatea de tramvai cu cale ferată din Timișoara”.[2]
  • 8 iulie 1869 – Se pune în funcțiune prima linie de tramvai cu cai.[2]
  • 1897 – Se înființează societatea pe acțiuni „Tramvaiele comunale electrice din Timișoara”.[2]
  • 1899 – Se pune în funcțiune tramvaiul cu tracțiune electrică.[2] 
  • 1904 – Întreprinderea trece în administrația Consiliului Comunal sub numele de „Tramvaiele Comunale Timișoara”. 
  • 1904 – Punerea în funcțiune a primei stații cu convertizoare electrice și baterii tampon
  • 1920 – Se pun bazele producției de tramvaie în ateliere proprii.[2] 
  • 1929 – Punerea în funcțiune a primului redresor cu mercur pentru stațiile de alimentare 
  • 1932 – Sectorizarea rețelei de contact 
  • 1932 – Mutarea liniei CFR Timișoara–Buziaș în afara orașului 
  • 1939 – Înființarea Întreprinderii Electromecanice Timișoara (IET) 
  • 15 noiembrie 1942 – Punerea în funcțiune a primei linii de troleibuz în Timișoara[3]
  • 1943 – Apariția primelor linii de autobuze în Timișoara[2]
  • 1948 – Înființarea Întreprinderii de Transport Timișoara 
  • 1950 – Se execută primele tramvaie de mare capacitate pe boghiuri din țară (Gb 2/2).
  • 1968 – Se pune în funcțiune prima substație telecomandată. 
  • 1969 – Se pune în funcțiune prima instalație de redresare cu diode cu siliciu. 
  • 1971 – Se pune în exploatare Baza Mixtă de Exploatare Tramvaie–Troleibuze din bulevardul Dâmbovița. 
  • 1973 – Se construiește prima linie de tramvai pe pat de beton.[2]
  • 1976 – Se experimentează primul tramvai cu chopper din țară.
  • 1977 – Fabricatia de tramvaie trece în cadrul întreprinderii Electrometal Timișoara. 
  • 1979 – Transportul în comun trece în cadrul ÎJTL (Întreprinderea Județeană de Transport Local) Timiș. 
  • 1986 – Se dă în funcțiune baza de troleibuze din strada Banatul. 
  • 1988 – Se pune în funcțiune primul troleibuz cu chopper.
  • 1990 – Se creează Regia Autonomă de Transport Timișoara.[2]
  • 2008 – Parcul de troleibuze este înnoit în totalitate (Škoda 24Tr Irisbus, 50 de vehicule).[3]
  • 2015 – Sunt inaugurate cele două linii de troleibuz care leagă comunele Ghiroda și Dumbravița de orașul Timișoara. Liniile metropolitane sunt denumite M11 și M14.
  • 4 octombrie 2018 – Este inaugurată linia de vaporetto (hidrobuze) V1, cu nouă stații de-a lungul Canalului Bega. Timișoara devine, astfel, primul oraș din România cu transport în comun pe apă.[4]
  • 14 ianuarie 2019 – Sunt inaugurate primele patru linii de transport public școlar.[5]

Rețeaua de tramvaieModificare

 
Harta traseelor de tramvai și troleibuz din Timișoara în 2016 (în germană)

Cu tramvaiele se asigură transportul pe șapte linii ale căror trasee au lungimea totală de 134,3 km.[6] Astfel, Timișoara are a treia rețea de tramvai ca lungime din țară, după cele din București și Arad.[7] Din 2018, Timișoara dispune și de un tramvai turistic care circulă în fiecare duminică pe traseul Piața Libertății–Catedrala Mitropolitană–Piața Maria–Piața Traian–Piața Libertății.[8] Cu tramvaiul se asigură 50% din totalul călătorilor transportați.[6]

Prima linie de tramvai (tras de cai), dintre Fabric și Cetate, a fost deschisă în Timișoara în 8 iulie 1869. În 1899 s-au introdus tramvaiele electrice. Rețeaua actuală constituie scheletul principal al sistemului de transport public din Timișoara și a fost concepută cu gândul de a fi extinsă după finalizarea inelelor de circulație urbane, de exemplu între Ronaț și Dâmbovița (de-a lungul inelului de circulație IV) sau între Calea Torontalului și Timișoara Est (de-a lungul inelului de circulație III).[7] Extinderea nu a mai avut însă loc, deoarece inelele de circulație însele nu au fost finalizate în perioada post-decembristă. Majoritatea liniilor de tramvai centrale au fost reabilitate, dar în suburbii mai există tronsoane care încă necesită modernizare atât la șină, cât și la sursele de alimentare.[7]

Depoul de tramvaie și atelierele pentru vehicule se află în zona Dâmbovița și ocupă un teren mare, achiziționat inițial pentru garare și pentru ateliere, alături de amenajări sociale și recreaționale ample pentru personal. Complexul includea și fabrica în care se construiau tramvaiele Timiș, dar aceasta a fost vândută și adaptată unei alte utilizări comerciale.[7]

Rețeaua de troleibuzeModificare

Rețeaua de troleibuze cuprinde opt linii de circulație cu o lungime totală de 70,46 km.[6] Cu troleibuzele se transportă 27% din totalul călătorilor.[6]

Timișoara a fost primul oraș din România care a introdus în circulație troleibuzul.[9]

Rețeaua de autobuzeModificare

STPT asigură transportul de persoane pe 11 linii urban în lungime totală de 118,7 km și șapte linii curse convenție în lungime de 278 km.[6] Cu autobuzele se transportă 23% din călători.[6]

Autobuzele au fost introduse în transportul în comun cu mult timp în urma tramvaielor, deoarece motoarele cu explozie nu erau destul de perfecționate, iar șoselele pe care urmau să circule erau construite din macadam sau piatră brută de munte.[9] Tramvaiele Comunale Timișoara fac prima încercare de a introduce autobuzul în transportul public în anul 1926. Prețul autobuzelor din import era mare și din acest motiv a fost construit în atelierele proprii ale întreprinderii un autobuz, utilizându-se șasiul unui autocamion vechi.[9] Acest autobuz, având o capacitate de 20 de locuri, s-a pus în circulație în data de 20 iunie 1926 pe traseul Gara Fabric (Est)–Pădurea Verde.[9]

Rețeaua de microbuze școlareModificare

Transportul public școlar a fost inaugurat pe 14 ianuarie 2019. În prezent, zece linii asigură transportul elevilor înspre și dinspre principalele licee și colegii din Timișoara.[10] Timișoara este al doilea oraș din țară care a introdus transportul public școlar, după Cluj-Napoca.[11] În primele trei luni de la inaugurare, au fost înregistrate peste 10.000 de călătorii cu microbuzele care asigură transportul școlar.[12] Cursele sunt gratuite.[10]

Lista rutelor de transport în comunModificare

AutobuzeModificare

 
Autobuz Mercedes-Benz Conecto pe linia E4
  • Linia 3: Gara de Nord–Elba (15 opriri)
  • Linia 5: Piața 700–IML (15 opriri)
  • Linia 13: Piața Mărăști–Pasaj CF (10 opriri)
  • Linia 21: Cimitir Buziaș–Școala Plopi (13 opriri)
  • Linia 28: Piața Virgil Economu–Strada Gheorghe Țițeica (9 opriri)
  • Linia 32: Gara de Sud–Piața Alexandru Mocioni (13 opriri)
  • Linia 33: Catedrala Mitropolitană–Pod Calea Șagului (8 opriri)
  • Linia 33: Catedrala Mitropolitană–Metro (13 opriri)
  • Linia 40: Strada Traian Grozăvescu–Strada Stuparilor (7 opriri)
  • Linia 46: Bastion–Muzeul Satului (8 opriri)
Linii expres
  • Linia E1: Pod Calea Șagului–Strada Tristan Tzara (18 opriri)
  • Linia E2: Continental–Strada Stuparilor (15 opriri)
  • Linia E3: Strada Apicultorilor–Gara de Nord (13 opriri)
  • Linia E4: Bastion–UM Aeroport (12 opriri)
  • Linia E4: Strada Gheorghe Barițiu–Aeroport Civil (11 opriri)
  • Linia E6: Piața Consiliul Europei–PITT (8 opriri)
  • Linia E7: Strada Traian Grozăvescu–Comtim (19 opriri)
  • Linia E8: Școala Plopi–Pod Calea Șagului (24 opriri)
Linii metropolitane
  • Linia M22: Electrotimiș–Cartier Tineret (14 opriri)
  • Linia M29: Piața Virgil Economu–Pod Ghiroda (9 opriri)
  • Linia M30: Bastion–Primăria Ghiroda (16 opriri)
  • Linia M35: Bastion–Cimitir Giarmata-Vii (12 opriri)
  • Linia M41: Calea Stan Vidrighin–Carani (12 opriri)
  • Linia M42: Calea Stan Vidrighin–Covaci (8 opriri)
  • Linia M44: Cimitir Buziaș–Primăria Dudeștii Noi (8 opriri)
  • Linia M45: Agronomie–Strada Ion Creangă (8 opriri)

TroleibuzeModificare

 
Troleibuz Škoda 24Tr Irisbus pe linia 16
  • Linia 11: Strada Gheorghe Barițiu–Arena Aqua Sport (15 opriri)
  • Linia M11: Strada Gheorghe Barițiu–Primăria Ghiroda (20 opriri)
  • Linia 14: Strada Gheorghe Barițiu–Strada Ion Ionescu de la Brad (13 opriri)
  • Linia M14: Strada Gheorghe Barițiu–Girație Dumbrăvița (19 opriri)
  • Linia 15: Strada Mareșal Constantin Prezan–Strada Traian Grozăvescu (8 opriri)
  • Linia 16: Bulevardul Sudului–Strada Traian Grozăvescu (10 opriri)
  • Linia 17: Agronomie–Strada Enric Baader (9 opriri)
  • Linia 18: CP Solventul–Piața Verde (11 opriri)

TramvaieModificare

 
Tramvai Armonia pe linia 2
  • Linia 1: Bulevardul Dâmbovița–Stația Meteo (21 opriri)
  • Linia 2: Bulevardul Dâmbovița–Stația Meteo (20 opriri)
  • Linia 4: Calea Torontalului–Ciarda Roșie (22 opriri)
  • Linia 6a: Piața Maria–Piața Traian (10 opriri)
  • Linia 6b: Piața Maria–Piața Traian (10 opriri)
  • Linia 7: Bulevardul Dâmbovița–Calea Torontalului (26 opriri)
  • Linia 8: Bulevardul Dâmbovița–Piața Gheorghe Domășnean (18 opriri)
  • Linia 9: Bulevardul Dâmbovița–Piața Gheorghe Domășnean (13 opriri)

Vaporetto (hidrobuze)Modificare

 
Vaporetto în stația Mihai Viteazul
  • Linia V1: Mihai Viteazul–Ardealul (9 opriri)

Minibuze școlareModificare

  • Linia S1: Calea Torontalului–Colegiul Național Bănățean
  • Linia S2: Pod Calea Șagului–Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”
  • Linia S3: Strada Mareșal Constantin Prezan–Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”
  • Linia S4: Strada Stuparilor–Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”
  • Linia S5: Calea Martirilor–Colegiul Național Bănățean
  • Linia S6: Strada General Virgil Economu–Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”
  • Linia S7: Calea Torontalului–Colegiul Național Bănățean
  • Linia S8: Strada Polonă–Colegiul Național Bănățean
  • Linia S9: Pod Calea Șagului–Liceul Teoretic „Vlad Țepeș”
  • Linia S10: Calea Bogdăneștilor–Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”

NoteModificare

  1. ^ „Transport public”. Info Centrul Turistic Timișoara. 
  2. ^ a b c d e f g h „Apariția și evoluția transportului în comun în Timișoara”. Societatea de Transport Public Timișoara. 
  3. ^ a b Ștefan Both (). „Povestea firobuzului de la Timișoara. Una din premierele bănățene, de acum 73 de ani, despre care s-a vorbit prea puțin”. Adevărul. 
  4. ^ Adriana Mîț (). „Primul oraș din România care are transport public pe apă. Cât costă o călătorie”. Mediafax. 
  5. ^ Bianca Dichis (). „Avem transport școlar la Timișoara, de luni. Primele școli la care elevii vor fi duși și aduși cu microbuzele”. Opinia Timișoarei. 
  6. ^ a b c d e f „Secții ale STPT”. Societatea de Transport Public Timișoara. 
  7. ^ a b c d „Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru polul de creștere Timișoara” (PDF). Primăria municipiului Timișoara. . pp. 31–32. 
  8. ^ Liliana Iedu (). „La Timișoara, în fiecare duminică va circula un tramvai turistic. FOTO”. News.ro. 
  9. ^ a b c d „Program de reorganizare și restructurare” (PDF). Primăria municipiului Timișoara. . pp. 4–5. 
  10. ^ a b „Pornesc încă două trasee de transport public școlar în Timișoara. În total sunt 10 astfel de curse pentru elevi”. Opinia Timișoarei. . 
  11. ^ „Timișoara | Transport public școlar, trafic mai redus”. Digi 24. . 
  12. ^ Adriana Mîț (). „10.000 de elevi au ales transportul școlar cu microbuzele, la Timișoara. Urmează să fie lansate noi linii”. pressalert.ro. 

Lectură suplimentarăModificare

  • Ioan Munteanu (). Urbanizarea în Banatul istoric la începutul secolului al XX-lea. Analele Banatului (serie nouă). 7–8. Timișoara: Editura Mirton. 

Legături externeModificare