Piața Traian din Timișoara

Piața Traian se află în centrul cartierului istoric Fabric din Timișoara. În trecut s-a numit Hauptplatz, apoi Kossuth tér. Se află la intersecția străzilor: Piața Traian, Strada Dacilor, Zăvoi, Costache Negruzzi, Ion Mihalache, Piața Romanilor.

Piața Traian din Timișoara
Imagine de epocă din Piaţa Traian
Piața în Timișoara
Date geografice
Localitate	Timișoara
Coordonate	45.757725°N 21.249973°E ({{PAGENAME}})
Date sociale

Imagine de epocă cu biserica Sf. Gheorghe și Palatul Comunității Sârbe

Descriere

A fost proiectată de inginerii militari italo-francezi în 1740, în centrul Fabricului Vechi și este o replica mai mică a Pieței Unirii. Ea găzduia piața zilnică și târgurile săptămânale. Piața face parte din situl urban „Fabric” (I), monument istoric cod LMI TM-II-s-B-06096, fiind înconjurată de clădiri construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Piața a fost și este folosită de edili și cetățeni, ca spațiu civic pentru aniversări omagiale ca Ziua cartierului Fabric, Ziua Europei, Ziua Națională a României. Se organizează concerte de muzică populară, ușoară, cultă și de promenadă, astfel realizându-se un dialog multicultural, multietnic specific orașului.

Ca obiective turistice se menționează:

• Sfânta Cruce
• Clopotul Durerii este un obiect în formă de pară, deschis în partea de jos, iar în interior este prevăzut cu o tijă mobilă care la capăt are o bilă care atunci când se lovește de pereții clopotului produce sunete metalice caracteristice, cu scop de a anunța o sărbătoare sau evenimente naționale.
• Biserica Sfantul Gheorghe a fost construită între anii 1745-1755 în stil baroc, cu elemente romantice. Biserica a fost pictată de pictorul Ștefan Tenețchi din Arad.
• Palatul Comunității Sârbe este format din 3 etaje, construit în anul 1895 de Joseph Kremmer, în stil ecletic. Fațada prezintă două turnuri plasate simetric.
• Palatul Mercur a fost construit la începutul secolului al XX-lea în stil secession. Pe acoperiș se regăsește statuia Zeului Mercur, zeul comerțului.

Stare actuală

După 1989 zona pieței a fost loc de refugiu pentru diverse persoane fără adăpost, astfel că starea sa a devenit deplorabilă, fapt reflectat în presă, care o caracterizează ca fiind „Piața Plângerii”.

Bibliografie

• Vittorio Maggi, 4 passi per la citta, Guida in lingua italiana, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2002;
• Nicu Vlad Nicolae, Monumente istorice și obiective turistice din Timișoara și Timiș, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010.

Imagini

• Panoramare
• 
  Latura de est
• 
  Colțul de nord-vest
• 
  Colțul de sud-vest
• 
  Colțul de sud-est