Ștefan Tenețchi
| Ștefan Tenețchi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1720[1]  Lipova, România |
| Decedat | (78 de ani)[1] Certege, Alba, România |
| Cetățenie | Imperiul Habsburgic  |
| Ocupație | pictor iconar muralist[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba sârbă |
Modifică date / text  | |
Ștefan Tenețchi, în sârbă Стефан Тенецки, cu alfabetul latin: Stefan Tenecki, (n. 1720, Lipova, Arad, România – d. , Certege, Alba, România) a fost un meșter iconar sârb sau aromân din Banat. În anul 1746 s-a stabilit la Arad, unde a locuit pe strada Episcopului, la numărul 3 (în prezent str. Nicolae Bălcescu, nr. 10).[2]
Opera
modificare
A pictat între altele iconostasul Catedralei Greco-Catolice din Blaj.
Stefan Tenecki a fost pictor de curte al mai multor episcopi arădeni și unul din cei mai proeminenți pictori ai mitropoliei din Carloviț (Karlovac). A lucrat la icoane și iconostase pentru biserici din Arad, mănăstirea Bezdin, Pesta, Blaj, Ruma, Șiria, Lipova, Stari Bečej și altele.[3]
Una din capodoperele sale se află în Serbia, într-o mică biserică din Vilovac, dedicată sfântului rege sârb Ștefan Dečanski.[4]
În biserica Mănăstirii Cruședol de pe muntele Fruška Gora în regiunea Srem, nordul Serbiei, în provincia Voivodina, Stefan Tenecki a fost unul din autorii picturii în ulei.[5]
Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni aflată la Mănăstirea Bezdin a fost adesea copiată, astfel încât până acum sunt cunoscute zeci de replici artistice, dintre care unele au fost realizate de Stefan Tenecki.[6]
Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Pesta, construită în stil baroc conform proiectului lui Andreas Mayerhoffer, chiar în inima capitalei Ungariei, pe ulița Sârbilor (Szerb utca). Iconostasul, realizat pentru această biserică de celebrul reprezentant al picturii baroce sârbești, Stefan Tenecki, a fost distrus în marea inundație care a lovit Pesta în martie 1838 și s-au păstrat doar patru icoane.[7]
Ștefan Tenecki a pictat iconostasul Bisericii Înălțarea Domnului din Ruma(fr)[traduceți], districtul Srem, Serbia, care a fost construită în 1761.[8]
A murit în satul Certege, Alba (lângă Câmpeni), în timp ce picta iconostasul bisericii greco-catolice din acea localitate.[2] A fost înmormântat în ziua de 17 august 1798, slujba de înmormântare fiind oficiată de parohul Nicolae Adam din Abrud.[9]
Note
modificare- ^ a b Allgemeines Künstlerlexikon Online, accesat în
- ^ a b Horia Medeleanu, Documente referitoare la pictorul bănățean Ștefan Tenețchi, în: Studii și Cercetări de Istoria Artei, tom 30, 1983, p. 72-81.
- ^ Istoria și tradițiile minorității sârbe, manual pentru clasa a VII-a/ Malimarcov Sașa, Bugarschi Milivoi - București: Editura Didactică și Pedagogică, 2019, ISBN 978-606-31-0993-5[nefuncțională]
- ^ „Монографија Вилова представљена ђацима”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Манастир Крушедол
- ^ Ljubomir Stepanov și Stevan Bugarski, Mănăstirea Bezdin - scurtă recenzie, Timișoara 2003
- ^ Иконостас Храма Светог Георгија ускоро добија ново лице
- ^ THE CHURCH OF THE ASCENSION OF THE LORD – RUMA
- ^ Valentin Goronea, Ștefan Tenețchi, artist reprezentativ pentru Banat, ziarullumina.ro, 22 februarie 2018. Accesat la 3 martie 2023.
Bibliografie
modificare- Ana Dumitran, Pictorul Ștefan Tenețchi - finalul unei cariere de succes, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia;
- Jovana Kolundžija, Moștenirea pictorului Stefan Tenecki în Episcopia Sremului, în: Elena Rodica Colta (coord.), Patrimoniu și patrimonializare. Lucrările simpozionului internațional de la Arad din 22-23 iunie 2017, Ed. Etnologică, București, 2018;
- Horia Medeleanu, The Life of an 18th century painter: Stefan Tenetchi, în: Revue des études sudest européenes XXI-2, Timișoara 1983, 125-145;
- Horia Medeleanu, Pictorul Ștefan Tenețchi. Viața și opera, în: Ziridava, XV-XVI, 1987, p. 357-378.
- Márta Nagy, Stefan Tenecki and the products of his workshop in Hungary, Zbornik likovnih umetnosti, Matice srpske 25, Novi Sad 1989, p. 191-200;
- Márta Nagy, Baroque Iconostasions in Hungary in the 18th Century, în: Dejan Medaković (ed.), Le Baroque de l'Europe Occidentale et le Monde Byzantin, Beograd, 1991.