Rețeaua de drumuri europene

Rețeaua de drumuri europene este un sistem de numerotare a șoselelor din Europa creat de Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (United Nations Economic Commission for Europe, UNECE). Numerele sunt notate începând de la E1 în sus, iar drumurile poartă aceste numere indiferent de granițele țărilor pe care le traversează.

Rețeaua drumurilor europene suprapusă peste granițele din 1990.

În majoritatea țărilor europene, drumurile europene poartă numerele cu E simultan cu un număr dat de autoritatea țării respective, dar în altele (de exemplu, Belgia, Olanda, Norvegia și Suedia), drumurile europene folosesc numai numerotarea de drum european.

Există sisteme asemănătoare și pe alte continente, cum ar fi: Autostrada Panamericană, Rețeaua transafricană de autostrăzi sau Rețeaua asiatică de autostrăzi.

UNECE s-a înființat în 1947, iar primul act emis cu scopul de a îmbunătăți infrastructura de transport a fost declarația numărul 1264 a ONU, intitulată Declarația de Construcție a Arterelor Principale pentru Traficul Internațional,[1] și semnată la Geneva la 16 septembrie 1950, prin care s-a definit prima rețea de drumuri europene. Această declarație a fost schimbată de mai multe ori până la 15 noiembrie 1975, când a fost înlocuită de Acordul European privind Arterele Principale destinate Traficului Internațional,[2] care a pus în funcțiune un sistem de numerotare a numerelor și standarde mai înalte pentru drumurile de pe listă. Acordul a fost revăzut mai tare ultima oară în 1992, dar a suferit și mici schimbări, ultima oară în 2008.

Sistemul de numerotare

modificare

Sistemul de numerotare este împărțit după cum urmează:[2]

  1. Drumurile de referință și cele intermediare, numite drumuri de clasa A, au numere formate din două cifre. Ramurile lor, precum și drumurile de legătură între ele, denumite drumuri de clasa B, au numere de trei cifre.
  2. De obicei:
    • Drumurile de referință pe direcția nord-sud au numere de două cifre care se termină în 5 și care cresc de la vest la est.
    • Drumurile de referință pe direcția est-vest au numere de două cifre care se termină în 0 și care cresc de la nord la sud.
    • Drumurile intermediare au numere de două cifre impare (nord-sud) sau pare (est-vest) aflate între numerele drumurilor de referință între care se află.
    • Drumurile de clasă B au numere de trei cifre, prima cifră fiind cea a celui mai apropiat drum de referință înspre nord, a doua fiind cea a celui mai apropiat drum de referință spre vest, iar a treia un număr de serie.
  3. Drumurile de clasă A pe direcția nord-sud aflate la est de drumul E99 au numere impare de trei cifre de la 101 la 129. Alte reguli menționate la punctul 2 în paragraful de mai sus se aplică și acestor drumuri.
  4. Drumurile de clasă B aflate la est de E101 au numere de 3 cifre începând cu 0, de la 001 la 099.

Excepții

modificare

În prima versiune aprobată, numerele erau bine ordonate. De atunci, însă, s-au făcut unele excepții de la principiile de bază.

Două drumuri de clasa A, și anume E47 și E55, și-au păstrat numerele dinainte de 1992, respectiv E6 și E4 pe teritoriul Suediei și Norvegiei. Aceste excepții s-au făcut din pricina cheltuielilor excesive legate de resemnalizarea acestor drumuri lungi, împreună cu rețeaua de drumuri secundare din zonă, întrucât Suedia și Norvegia au integrat sistemul european de numerotare în rețeaua de drumuri naționale. Aceste drumuri, însă, au numerele noi în toate celelalte țări, începând cu Danemarca spre sud.

Alte excepții sunt E67, din Estonia până în Polonia (aflat de partea cealaltă a lui E75 și a lui E77), număr acordat în preajma anului 2000, deoarece era singurul număr disponibil; mare parte din E63 în Finlanda (se află pe partea cealaltă de E75) E8 în Finlanda (parțial de cealaltă parte a lui E12 după ce a fost prelungit în 2002) și E82 (în Spania și Portugalia, de cealaltă parte a lui E80). Aceste neregularități există doar pentru că era prea greu să se păstreze ordinea odată cu extinderea rețelei, iar UNECE a dorit să evite schimbarea nenecesară a numerelor drumurilor.

Întrucât Albania nu a vrut să participe la tratatele internaționale timp îndelungat, ea a fost scoasă din schema de numerotare, E65 și E90 ocolind larg această țară. În anii 1990, Albania s-a deschis pentru restul Europei, dar a ratificat Acordul European privind Arterele Principale destinate Traficului Internațional abia în august 2006, iar integrarea sa cu rețeaua drumurilor europene este foarte restrânsă.

Semnalizare

modificare

Drumurile europene se semnalizează cu numărul trecut cu alb pe fond verde.

 
Semn pe E201 în Irlanda.

Există strategii diferite de la țară la țară pentru frecvența prezenței semnelor de drum european pe aceste drumuri.

  • Suedia, Norvegia și Danemarca și-au integrat numerele de drum european în rețelele lor naționale, iar drumurile nu au alte numere.
  • În Belgia, numerele de drum european sunt asociate cu autostrăzile: pentru acestea, se folosește doar numărul de drum european, iar pentru celelalte drumuri se folosește doar numărul de drum național. Un principiu asemănător se folosește în Serbia.
  • În majoritatea țărilor, drumurile europene formează o rețea suprapusă peste cea a drumurilor naționale. Semnele verzi sunt suficient de frecvente pentru a arăta cum se urmează drumurile, dar de regulă nu arată cum se ajunge la ele.
  • În unele țări, cum ar fi Croația, drumurile europene sunt semnalizate cum trebuie, dar uneori urmează vechile drumuri naționale în locul autostrăzilor mai noi.
  • În unele țări, cum ar fi Germania și Italia, drumurile europene sunt slab semnalizate, urmarea lor fiind dificilă. Șoferii trebuie să urmeze drumurile după numerele acestor țări.
  • În Irlanda, semnalizarea drumurilor europene este foarte restrânsă. În iulie 2007, s-a dat în folosință centura orașului Gorey, denumită N11, împreună cu unele semne mici care arată că drumul este E01, acesta fiind primul drum astfel semnalizat din țară. De atunci, unele autostrăzi noi au fost mai bine semnalizate.
  • În câteva țări, cum ar fi Regatul Unit, drumurile europene nu sunt deloc semnalizate ca atare.

Standarde pentru proiectarea drumurilor europene

modificare

S-au definit câteva condiții pe care un drum european trebuie să le îndeplinească:[2]

  • Zonele locuite trebuie să fie ocolite pe cât posibil, dacă ele constituie un pericol sau o piedică pentru circulație.
  • Drumurile trebuie să fie de preferat autostrăzi sau drumuri expres.
  • Ele trebuie să fie omogene și să fie proiectate pentru viteze de cel puțin 80 km/h (în cazuri cu totul excepționale 60 km/h); autostrăzile pentru cel puțin 100 km/h.
  • Pantele trebuie să nu fie peste 8% pe drumurile cu viteze de 60 km/h, scăzând la cel mult 4% pe drumuri gândite pentru trafic la viteza de 120 km/h.
  • Razele curbelor trebuie să nu depășească 120 m pe drumurile cu viteze de 60 km/h până la 1000 m pe drumuri proiectate pentru 140 km/h.
  • Vizibilitatea trebuie să fie de cel puțin 70 m pe drumurile gândite pentru 60 km/h, până la 300 m pe drumurile pentru 140 km/h.
  • Lățimea benzii trebuie să fie de cel puțin 3,5 m pe părțile drepte de drum.
  • Se recomandă ca zona laterală să fie de cel puțin 2,5 m pe drumurile obișnuite și de 3,25 m pe autostrăzi.
  • Zona de separație între sensuri pe autostrăzi trebuie să fie de cel puțin 3 m sau să existe un parapet între sensuri.
  • Drumul trebuie să permită traficul autovehiculelor cu înălțime maximă de cel puțin 4,5 m.
  • Trecerile la nivel cu calea ferată trebuie să fie la nivel diferit.

Aceste standarde trebuie să fie respectate la construcția drumurilor.

Aceste cerințe nu au fost respectate la drumul european E85 care trece prin București, în zona pasajului Unirii. Pasajul nu respecta condiția înalțimii minime de trecere de 4,5 metri, Cu avizul primăriei de sector, înalțimea la trecerea prin pasaj este de numai 3,5 metri.

Când s-au adăugat noi drumuri europene, însă, cerințele acestea nu au fost respectate cu strictețe. De exemplu, E45 din Suedia, inclus în rețea în 2006, are părți lungi cu lățime totală de 6 m, iar E22 din Europa de Est are restricții de viteză de 30 km/h prin localități. E10 din Norvegia are zone unde lățimea este de 5 m, iar în Asia Centrală unele drumuri europene nu sunt asfaltate.

Lista drumurilor europene

modificare

Drumuri Clasa A

modificare
 
Drumul european. Acest indicator este folosit pe E 40.
 
Intersecția între E 42 și E 451 de lângă Aerportul International Frankfurt
 
Rețeaua de drumuri europene în Belgia
 
Rețeaua de drumuri europene în Bulgaria
 
Rețeaua de drumuri europene în Finlanda
 
Rețeaua de drumuri europene în Georgia, Armenia, Azerbaijan
 
Rețeaua de drumuri europene în Germania
 
Rețeaua de drumuri europene în Olanda
 
Rețeaua de drumuri europene în Polonia
 
Rețeaua de drumuri europene în România
 
Rețeaua de drumuri europene în Turcia
 
Rețeaua de drumuri europene în Regatul Unit și în Irlanda
 
Rețeaua de drumuri europene în Ucraina
 
Rețeaua de drumuri europene în Belarus

Drumuri nord-sud

modificare

Drumuri vest-est

modificare

Intermediare nord-sud

modificare

Intermediare vest-est

modificare

Drumuri Clasa B

modificare