Wikipedia

Angajare

relația dintre angajat și angajator
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Parte a seriei despre
Capitalism
Concepte

• Afacere • Capital • Cerere și ofertă • Antreprenoriat • Comerț liber • Companie • Concurență • Dezvoltare economică • Planificare economică • Globalizare • Corporație • Liberalizare • Marginalism • Mâna invizibilă • Piață liberă • Piață financiară • Invenție • Economie de piață • Eșecul pieței • Drept de proprietate • Privatizare • Profit • Meritocrație • Naționalizare • Recesiune • Criză economică • Regulament • Mâna de lucru salariată • Bogăție

Sisteme economice

• Piață regulată • Modelul anglo-saxon • Modelul nordic • Modelul asiatic

Teorii economice

• Economia clasică • Keynesianismul • Școala americană • Școala austriacă • Economia neoclasică • Economie de piață

Aspecte sociale

• Angajare • Șomaj

Origini ale capitalismului

• Iluminismul • Revoluția comercială • Feudalismul • Revoluția industrială • Mercantilismul

Economiști

• Adam Smith • John Stuart Mill • David Ricardo • Thomas Malthus • Jean-Baptiste Say • Milton Friedman • Friedrich Hayek • John Maynard Keynes • Alfred Marshall • Ludwig von Mises • Murray Rothbard • Joseph Schumpeter • Thorstein Veblen • Max Weber • Ronald Coase

Vezi și

• Corporatism • Consumerism • Globalizare • Anarho-capitalism • Liberalism (economic) • Libertarianism • Neo-capitalism • Protecționism

Portaluri

• Portal capitalism • Portal economie • Portal filozofie • Portal politică

editează

Angajarea salariată (retribuită prin salariu) reprezintă rolul social ocupațional (muncă) efectuat în temeiul unui contract formal (oficial) sau faptic, individual sau colectiv, pentru care se primește o remunerație (salariu). Lucrătorul contractat se numește angajat iar persoana contractantă se numește angajator.

Vânzător într-un magazin din Turcia

Într-un sens mai larg, termenul angajare (a mâinii de lucru salariate) este folosit ca antonim al conceptului șomaj și desemnează toată acea activitate care generează un venit monetar sau, și mai general, generează un profit (o rentă).  Aici se include, pe lângă activitatea lucrătorului salariat, și activitatea lucrătorului independent  și, în general, activitatea efectuată de către   populația activă care desfășoară respectiva activitate (munca) pentru a obține un beneficiu economic. În majoritatea statisticilor sunt contabilizați ca populație activă și acei membri ai unităților economice familiare care participă la actul de producție. Dezbaterile asupra acestor concepte și categorii, conduce la susținerea că munca în sectorul domestic face  de asemenea parte, din activitățile de muncă, și că ar trebui recunoscută valoarea economică  pe care o generează.

Rata de ocupare sau rata ocupării forței de muncă reprezintă procentul numărului de persoane ocupate, în raport cu populația cu vârstă legală de muncă. În contrast, rata persoanelor active reprezintă procentul numărului de persoane angajate (ocupate) raportat la populația activă. Această populație activă este compusă din toți aceia care au un loc de muncă + toți aceia care nu au, dar își au manifestată dorința de a avea. Prin urmare, populația activă este întotdeauna mai mică decât populația cu vârstă legală de muncă,  existând întotdeauna un grup de persoane care întrunesc vârsta și condiția necesară pentru a obține o angajare, un loc de muncă dar nu angajarea este ceea ce își doresc.

Munca formală și munca informală modificare

Se numește "muncă (ocupație) formală", acea activitate care este formalizată prin intermediul celebrării unui contract de muncă între lucrător și angajator, și care se ajustează la cerințele legii.

Pe de altă parte, "muncă (ocupație) informală" îsi face apariția în sectoarele economice unde nu se exercită un suficient control fiscal și un suficient control ocupațional, și cuprinde activitatea de muncă a lucrătorilor independenți, precum și pe cea a vânzătorilor ambulanți, care nu au o licență (o autorizație), precum și tot ceea ce înseamnă  "munca la negru". Acest tip de muncă, în cele mai multe cazuri, este prost plătită și are tendința de a oferi condiții de muncă precare. În plus, cum nu contează cu o protecție juridică adecvată pentru relațiile de muncă, lasă lucrătorii fără nici o indemnizație în caz de concediere abuzivă, fără dreptul la prestația de șomaj și fără drept de pensie.

Munca (ocupația) informală este larg răspândită în țarilor în curs de dezvoltare (60% din totalul lucrătorilor în 2009, potrivit unui studiu efectuat de Organizația Internațională a Muncii), țări a căror structură economică nu reușește să ofere ocupație unor segmente mari ale populației apte de muncă, lansându-i pe cei care nu au loc de muncă formal in brațele efectuării unei serii de mici activități economice în zona de servicii, meșteșuguri, construcții, comerț stradal și alte domenii de activitate productivă.

În țările dezvoltate există de asemenea, economie informală, dar aici se înglobează în conceptul de Economie subterană (care economie include si activitățile ilegale). Această economie subterană reprezintă între 10 și 30% din PIB-ul țărilor din Uniunea Europeană.[1]

Relația dintre angajator și angajat modificare

Controlul angajatorului și al managementului într-o organizație are loc la mai multe niveluri și are implicații importante atât pentru personal, cât și pentru productivitate, controlul constituind o legătură fundamentală între rezultatele dorite și procesele reale.[2][3][4]

Remunerare modificare

Există mai multe modalități de plată a angajaților, inclusiv plata cu ora, plata la bucată, salariul anual sau bacșișurile (acestea din urmă sunt adesea combinate cu o altă formă de plată).[5][6]

Achiziționarea/angajarea forței de muncă modificare

Principalele modalități prin care angajatorii pot găsi lucrători, iar oamenii pot găsi angajatori, sunt anunțurile de locuri de muncă din ziare (prin intermediul anunțurilor de mică publicitate) și online, numite și forumuri de recrutare.[7][8] De asemenea, angajatorii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se întâlnesc adesea prin intermediul consultanților profesioniști în recrutare, care primesc un comision de la angajator pentru căutarea, depistarea și selectarea candidaților potriviți. Un pas important în procesul de angajare este verificarea angajării, prin care departamentele de resurse umane verifică istoricul de angajare al unui candidat pentru a asigura acuratețea și conformitatea cu reglementările.[9][10] Evaluarea diferiților angajați poate consuma mult timp, dar cel mai bine este să folosiți diferite metode de analiză a abilităților lor pentru a le măsura talentele într-un anumit domeniu prin evaluări. Angajatorul și potențialul angajat fac, de obicei, un pas în plus pentru a se cunoaște reciproc în timpul interviului de angajare.[11]

Referințe modificare

  1. ^ (PDF) http://www.cen7dias.es/BOLETINES/356/EconomiaSumergidaEspana.pdf.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „The Levels of Management”. www.managementstudyhq.com. Accesat în . 
  3. ^ „Important Terminology”. company4u.wordpress.com. Accesat în . 
  4. ^ „Employment Relationship and Management Control of Labour Process” (PDF). jbrmr.com. Accesat în . 
  5. ^ „Types of Wages That Might Come up in Your Small Business”. www.patriotsoftware.com. Accesat în . 
  6. ^ „How To Pay Employees: The Complete Guide”. www.forbes.com. Accesat în . 
  7. ^ „How To Find Jobs In 2024: Ways to Find a New Job”. www.knowledgehut.com. Accesat în . 
  8. ^ „10 Ways to Find a Job”. work.chron.com. Accesat în . 
  9. ^ „What Is Employment Verification?”. www.business.com. Accesat în . 
  10. ^ „Pre-employment screening”. blog.getsmileapi.com. Accesat în . 
  11. ^ „Understanding the Purpose of a Job Interview” (PDF). shooniyaajobconnect.com. Accesat în . 

Vezi și modificare

Link-uri externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Angajare&oldid=16128537