Joseph Schumpeter
| Joseph Schumpeter | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Joseph Alois Schumpeter  |
| Născut | [1][2][3][4] Třešť, Austro-Ungaria[5][6] |
| Decedat | (66 de ani)[1][7][2][3] Connecticut, SUA |
| Cauza decesului | cauze naturale (stop cardio-respirator) |
| Căsătorit cu | Elizabeth Boody[*] (–) |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria Statele Unite ale Americii (–) Austria |
| Ocupație | economist profesor universitar[*] colecționar de carte[*] antropolog jurist politolog[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[8] limba engleză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Viena Academia Tereziană |
| Organizație | Universitatea Bonn Universitatea Harvard Universitatea din Graz Universitatea din Cernăuți |
| Premii | Fellow of the Econometric Society[*] |
| Profesor pentru | Nicholas Georgescu-Roegen |
Modifică date / text  | |
Joseph Alois Schumpeter (n. ,[1][2][3][4] Třešť, Austro-Ungaria[5][6] – d. ,[1][7][2][3] Connecticut, SUA) a fost un economist austriac și un autor ale cărui opere au fost foarte citite. În perioada neoclasică, el a intrat în rolul unui răzvrătit. El a încetățenit termenul de distrugere creatoare prin competiție.
Schumpeter a avut o contribuție importantă în economia mondială fiind un pionier al teoriei dezvoltării economice (1912).
ViațaModificare
Schumpter s-a născut în Triesch (azi, Třešť), atunci parte a Austro-Ungariei, dar acum parte a Cehiei.
El și-a început cariera în perioada marelui teoretician austriac Eugen von Böhm-Bawerk.
În 1911 a devenit profesor de antropologie la Universitatea din Cernăuți, universitate unde se studia în limba germană, apoi s-a mutat la Graz, unde a rămas până la sfârșitul Primului război mondial.
Între anii 1919 și 1920 a fost ministru austriac de finanțe, iar între anii 1920 și 1924 a fost președintele băncii private Biederman, neavând decât un mic succes în fiecare dintre cele două funcții.
Între anii 1925 și 1932 a primit o catedră la universitatea din Bonn, în Germania; trebuind să părăsească Europa centrală din cauza naziștilor, s-a mutat la Harvard, în Statele Unite ale Americii, unde a predat între anii 1932 și 1950. În general, nu a fost considerat un bun profesor, pentru că a încercat să încarce cursurile cu prea multe informații, însă a reușit să creeze o școală de succesori loiali.
Deși Schumpeter a încurajat pe câțiva tineri economiști care aveau cunoștințe solide de matematică și a fost chiar președintele fondator al societății econometrice în 1933, el nu a fost un matematician, ci mai degrabă un economist, care a încercat să dea explicații sociologice teoriilor sale economice.
În prezent, este discutabil faptul că ideile lui Schumpeter în legătură cu ciclurile afacerilor și dezvoltarea economică nu se regăsesc în matematica din acele timpuri – acestor idei le lipsește limbajul sistemelor dinamice nelineare pentru a fi formalizate parțial.
OperaModificare
- Wesen und Hauptinhalt der theoretischen Nationalökonomie („Ființa și conținutul principal al economiei naționale teoretice”), 1908
- Theorie der wirtschaftlichen Entwicklung („Teoria dezvoltării economice”), 1912
- Business Cycles, 1939
- Capitalism, Socialism and Democracy, 1942
- History of Economic Analysis, 1954
NoteModificare
- ^ a b c d „Joseph Schumpeter”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Joseph Schumpeter, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Joseph Schumpeter, SNAC, accesat în
- ^ a b „Joseph Schumpeter”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Шумпетер Йозеф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în