Friedrich Hayek
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2007 |
Friedrich August von Hayek (n. ,[1][4][5][6] Viena, Austro-Ungaria – d. ,[1][4][5][7] Freiburg im Breisgau, Baden-Württemberg, Germania) a fost un economist și filosof politic austriac, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1974). A fost un reprezentant de seamă al școlii austriece, s-a remercat prin apărarea pieței libere și respingerea economiei centralizate. Cea mai cunoscută carte a sa este Drumul către servitute. De numele său este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieței.
ViațaModificare
Hayek a fost un economist și un filosof important în secolul XX. Născut la Viena pe 8 mai 1899, a luptat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, urmărind acțiunile de pe frontul italian. La sfârșitul războiului s-a întors în Viena pentru a-și lua doctoratele în economie și drept. În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises alături de care, în 1927 a fondat Institutul Austriac de Cercetare a Ciclurilor Economice (Austrian Institute for Business Cycle Research) unde Hayek era președinte și Mises vicepreședinte.
În 1931 a primit o catedră la școala Economică din Londra, unde a stat până în 1948, timp în care a publicat multe cărți, printre care se numără și „Drumul către servitute” în 1944. Din 1950 a predat filosofie socială și morală la Universitatea din Chicago, până în 1962. Din 1962 până în 1967 a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg până în 1974, când Hayek s-a întors la Universitatea din Freiburg, unde a rămas până la moartea sa. Din această perioadă putem aminti următoarele opere:
- „Studii în filosofie, politică și economie” (1967),
- „Lege, legislație și libertate” (3 volume 1973-1978),
- „Denaționalizarea banilor” (1976),
- „Noile studii în filosofie, politică, economie și istoria ideilor” (1978) și
- „Infatuarea fatală” (1990).
"Drumul către servitute", apărut în 1944, a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economică s-a combinat cu studii constituționale, cu o amplă perspectivă asupra istoriei, a vieții sociale. Cele mai importante momente, în acest sens, le reprezintă cărțile sale
- "Constituția libertății" (1960) și
- "Lege, legislație și libertate" (trilogie publicată în anii '70).
Prin aceste lucrări, Hayek a consacrat renașterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.
În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Economie. Hayek a murit în data de 23 martie 1992, la vârsta de 92 de ani. El a publicat peste 130 de articole și 25 de cărți.
Principalele lucrăriModificare
- 1931Prices and Production
- 1929 Monetary Theory and the Trade Cycle
- 1945 The Use of Knowledge in Society (Utilizarea cunoașterii în societate) (articol)
- 1945 The Road to Serfdom (Drumul către servitute)
- 1960 The Constitution of Liberty (Constituția libertății)
- 1989The Fatal Conceit (Infatuarea fatală)
InfluențăModificare
NoteModificare
- ^ a b c d „Friedrich Hayek”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ The Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel 1974 (în engleză), nobelprize.org, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Friedrich Hayek, SNAC, accesat în
- ^ a b https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-349-06912-5_8 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Friedrich August von Hayek, Find a Grave, accesat în
BibliografieModificare
- Friedrich von Hayek - Autobiografie intelectuală, ed. Nemira, 1999
Legături externeModificare
- Centrul F.A. Hayek - România
- biografie pe site-ul liberalism.ro
- Hayek în Concise Encyclopedia of Economics