Deschide meniul principal

Diniaș, Timiș

sat în comuna Peciu Nou, județul Timiș, România
Diniaș
sârbă Дињаш/Dinjaš
maghiară Torontáldinnyés
—  Sat  —
Diniaș se află în România
Diniaș
Diniaș
Diniaș (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°39′13″N 21°0′28″E45°39′13″N 21°0′28″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețROU Timis County CoA 2.png Timiș
Comună Peciu Nou

SIRUTA158083
Prima atestare1717

Altitudine77 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total969 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307311

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Diniaș (sârbă Дињаш/Dinjaš, maghiară Torontáldinnyés) este un sat în comuna Peciu Nou din județul Timiș, Banat, România.

Cuprins

LocalizareModificare

Se situează în zona de vest a județului Timiș, la circa 25 km vest-sud-vest de municipiul Timișoara, în Câmpia Timișului.

IstorieModificare

 
Diniaş în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Comparativ cu satele mult mai vechi din Banat, Diniașul este un sat relativ mai nou. Prima atestare documentară coincide cu Conscripția generală a Banatului care a avut loc în 1717. Acest recensământ a înregistrat atunci localitatea Dingnas, cu 50 de case, aparținând de districtul Timișoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbești la nord de Dunăre. De la apariția lui, el a fost locuit în marea majoritate de sârbi, printre care s-au aflat și români.[1] Începând cu 1779 a fost alipit de județul Torontal, de care a aparținut până la unirea Banatului cu România. În această perioadă de administrație austro-ungară, a purtat esențial același nume, Dinyas, cu mici modificări. Biserica ortodoxă sârbească a fost construită în 1835. În perioada interbelică a purtat pentru scurt timp numele Săliște, de la Seliște - numele pe care îl purta locul unde s-au așezat sârbii la întemeierea satului.

Între 1951-1956, din Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane[2].

DemografieModificare

Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război, o mare parte dintre sârbi a început să părăsească localitatea, fiind treptat înlcocuiți de români.

La recensământul din 2002, populația satului era de 1.007 locuitori, în creștere cu 5% față de 1992. Această creștere poate fi explicată prin faptul că economia zonei s-a îmbunătățit și că Diniașul beneficiază de apropierea de Timișoara. Conform aceluiași recensământ, românii constituie 67% dintre locuitori, față de 51% cât reprezentau în 1992. Comunitatea sârbă a scăzut la numai 30%, față de 41% cât reprezenta în 1992.

Din punct de vedere religios, populația este mult mai omogenă, întrucât românii și sârbii sunt majoritari creștini ortodocși. Astfel, numărul credincioșilor ortodocși este de 879 sau 87%. A doua comunitate ca număr este cea penticostală, cu 119 credincioși (sau 12%).[3]

Recensământul[4] Structura etnică
Anul Populația Români Sârbi Germani Maghiari Alte etnii
1880 1.389 - 1.293 75 21 -
1900 1.657 8 1.520 102 25 2
1930 1.656 7 1.636 6 7 -
1977 1.200 370 693 9 15 113
1992 959 488 399 3 15 54
2002 1.007 674 297 2 9 25

EconomieModificare

Economia satului este predominant agricolă. Are suprafețe importante cultivate cu grâu. Se mai cultivă plante protejate și cartofi timpurii. În mod deosebit, la Diniaș se recoltează cantități mari de plante medicinale, în special mușețelul. Se mai practică și piscicultura în iazuri special amenajate.

Personalități localeModificare

BibliografieModificare

  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935
  • Crețan, Remus, Dicționar toponimic și geografico-istoric al localităților din județul Timiș, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

NoteModificare

  1. ^ Crețan, p. 118
  2. ^ Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, coordonator Silviu Sarafolean, Deportații în Bărăgan, 1951-1956, Editura Mirton, Timișoara, 2001 ISBN 973-585-424-4
  3. ^ Varga E. Statistică recensăminte după religie, jud. Timiș 1880 - 2002
  4. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 2002

Legături externeModificare