Wikipedia

Ceapă

plantă bianuală din genul Allium
Ceapă
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinAsparagales
FamilieAmaryllidaceae
SubfamilieAllioideae
TribAllieae
GenAllium
Nume binomial
Allium cepa[1][2]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ceapa (Allium cepa L.), denumită și ceapă de bucătărie sau ceapă de grădină, este o legumă. Este cea mai cultivată specie din genul Allium, care conține câteva sute de specii, printre care prazul, șalota, ceapa perenă și usturoiul.

Istoric Modificare

 
Rădăcini, frunze și bulbi de ceapă roșie
 
Xilogravură medievală ilustrând o ceapă, din Enciclopedia Latină Hortus Sanitatis (1547)

Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă.

În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice[3] și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele.

S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentația de bază.

Legionarii romani au fost cei care au contribuit la răspândirea cepei în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.

Ceapa a fost introdusa în America de Nord odată cu primii coloniști, aceasta fiind una dintre primele plante cultivate de ei. [4][5]

Descriere Modificare

Ceapa este o plantă bianuală, dar este de obicei cultivată anual. Soiurile moderne pot crește până la o înălțime de 45 cm. Frunzle sunt verde deschis spre verde închis și cresc alternativ, în maniera evantai. Frunzele sunt groase, goale pe dinăuntru, cilindrice, cu o latură aplatizată. Baza fiecarei frunze are o teacă albă care crește direct din placa bazala a bulbului. De cealalta parte a plăcii bazale crește un sistem de rădăcini fibroase scurte. Pe măsura ce ceapa se maturează, rezervele de nutrienți se acumulează la baza frunzelor și, în consecință, bulbul se mărește.[6]

 
Floare de ceapă

Toamna, frunzele se veștejesc și învelișul extern al bulbului devine uscat, moment în care ceapa este de obicei culeasă. Dacă este lăsată în pământ peste iarnă, miezul bulbului care conține punctul de creștere al unei noi plante începe să se dezvolte în primăvara următoare. Atunci noi frunze apar, împreuna cu o tijă lungă, goală pe dinăutru și semi-rigidă la capătul căreia se va dezvolta inflorescența. Inflorescența conține flori albe, iar semințele sunt negru strălucitor care apar triunghiulare în secțiune transversală. [6] pH-ul mediu al unei cepe este în jur de 5.5.[7]

 
Soiuri de ceapă

Cultivare Modificare

Se poate cultiva in trei feluri:

  • Cultivarea cepei prin semințe - se face toamna târziu sau primăvara devreme.
  • Cultivarea cepei prin arpagic - se face în luna martie, distanțate la 15 centimetri, folosind 80-100 de kilograme de sămânță pentru 1 hectar, la o adâncime de 1,5-2 centimetri. [8]

Arpagicul se obține prin plantarea semințelor în șiruri dense primăvara târziu sau la începutul verii. Toamna se culeg bulbii mici, numiți arpagic. A nu se confunda arpagicul cu ceapa perenă (chives), numita colocvial tot arpagic, dar care este o specie separată de Allium. Arpagicul se usucă și se poate planta primavara sau toamna următoare.

  • Cultivarea cepei prin răsad (ceapa de apă) - se face în luna mai

Soiuri de culoare Modificare

 
Ogor cultivat cu ceapă în nordul Republicii Moldova
  • Ceapă galbenă
  • Ceapă roșie
  • Ceapă albă

Culturi mixte cu ceapă Modificare

Plantele care se dezvoltă bine în cultură învecinată cu ceapa:

Compoziție Modificare

Nutrienți Modificare

Ceapă crudă
Valori nutritive pentru 100 g
Energie 166 kJ (40 kcal)
Carbohidrați 9.34 g
- Zahăr 4.24 g
- Fibre alimentare 1.7 g
Grăsimi 0.1 g
Proteine 1.1 g
Tiamină (vit. B1) 0.046 mg (4%)
Riboflavină (vit. B2) 0.027 mg (2%)
Niacină (vit. B3) 0.116 mg (1%)
Acid pantotenic (B5) 0.123 mg (2%)
Vitamina B6 0.12 mg (9%)
Acid folic (vit. B9) 19 μg (5%)
Vitamina C 7.4 mg (9%)
Calciu 23 mg (2%)
Fier 0.21 mg (2%)
Magneziu 10 mg (3%)
Mangan 0.129 mg (6%)
Fosfor 29 mg (4%)
Potasiu 146 mg (3%)
Zinc 0.17 mg (2%)
Fluorură 1.1 µg
Procentele din paranteze sunt în funcție
de recomandările americane pentru adulți.
Sursa: USDA Nutrient Database

Mojoritatea soiurilor conțin 89% apă, 9% carbohidrați (inclusiv 4% zahăr și 2% fibre alimentare), 1% proteine, și grăsime neglijabila. Ceapa nu contribuie semnificativ la conținutul caloric al mâncărurilor din care face parte.[5]

Fitonutrienți Modificare

Soiurile de ceapă variază considerabil în privința conținutului de fitonutrieți, în special a polifenolului. De exemplu, șalota are de șase ori mai mult polifenol decât soiul de ceapă Vidalia. Ceapa galbenă are cel mai înalt conținut de flavonoide, de 11 ori mai mult decât ceapa albă. Ceapa roșie conține pigmetul antocianină.[9], care este folosit ca aditiv alimetar cu numărul E163.

Iritarea glandelor lacrimale Modificare

 
Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele lacrimale.

Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele lacrimale, rezultând în lacrimi. Compusul este un lichid volatil nummit ''sin''-propanetial-S-oxid și aerosolul acestuia. Este produsul unui lanț de reacții chimice menit să apere planta de dăunători: tăierea cepei produce ruperea celulelor, care, în consecință, dau drumul la niște enzime numite aliinaze. Acestea transformă sulfoxidele în acizi sulfenici. Unul dintre aceștia, acidul 1-propenesulfen, împreună cu sintaza glandelor lacrimale produce în final oxidul de sin-propanetial-S. Acesta este un gaz care activează neuronii senzoriali ai glandelor lacrimale și rezultă în producerea de lacrimi care au rolul de a dilua și spăla iritantul. [10]

Cantitatea de compuși chimici responsabili pentru iritarea glandelor lacrimale variază de la un soi de ceapă la altul. În 2008, Institutul pentru Cercetarea Recoltelor și Alimentelor din Noua Zeelandă a anunțat că a creat o ceapă "fără lacrimi" prin modificare genetică. .[11]

Folosire Modificare

Uz Culinar Modificare

 
Ceapă in tigaie

Deși orice parte a cepei este comestibilă și toate soiurile de ceapă pot fi folosite interșanjabil, bucătarii din diferite părți ale lumii tind să aibe anumite preferințe:

  • Ceapa galbenă este mai dulce și este preferată de bucătăria Europeană, existând multe soiuri cultivate preferențial pentru conținutul ridicat de zahăr (Vidalia, Walla Walla, Cévennes, "Bermuda,"[12] etc.). Ceapa caramelizată este principalul ingredient al supei franceze de ceapă.
  • Ceapa roșie este mai înțepătoare la gust și este ceapa principală din bucătăria Asiatică de zi cu zi.
  • Ceapa albă este folosită în mod tradițional de bucătăria Mexicană și este de obicei mai puțin înțepătoare. [13][5]

Uz în medicină alternativă și homeopatie Modificare

În medicina alternativă, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. Are o acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales a lipidele, stimulează sistemulu imunitar, ajută la combaterea răcelii.[necesită citare]

Aliment apreciat în antichitate pentru virtuțile sale terapeutice (Dioscoride, Pliniu...), tonice și antiinfecțioase, ceapa este un factor de sănătate și de longevitate.[necesită citare]

De semnalat ceapa albă (dulce) de Tournon, în Ardèche, una dintre "capitalele" acestei legume-condiment-medicament, cu târgurile ei anuale speciale, ca și marile cepe trandafirii de Toulouges (în Pirineii Orientali).

  • Părți utilizate: bulbul și sucul lui.

Proprietăți[necesită citare] Modificare

Uz intern:

  • Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
  • Diuretic puternic, dizolvant și eliminator al ureii și al clorurilor.
  • Antireumatismal
  • Antiscorbutic
  • Antiseptic și antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
  • Secretor, expectorant
  • Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
  • Echilibrant glandular
  • Antisclerotic și antitrombozic
  • Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
  • Hipoglicemiant
  • Antiscrofulos
  • Vermifug
  • Hipnotic ușor
  • Curativ al pielii și al sistemului pilos.

Uz extern:

  • Emolient și rezolutiv (resorbant).
  • Antiseptic.
  • Antalgic(sedativ, calmant).
  • Îndepărtează țânțarii.

Indicații

Uz intern:

  • Astenii, surmenaj fizic și intelectual, creștere.
  • Oligurii, retchții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite).
  • Hidropizie.
  • Azotemie, cloruremie
  • Reumatism, artritism
  • Litiază biliară
  • Fermentații intestinale (diaree)
  • Infecții genitourinare
  • Afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită)
  • Gripă .
  • Atonie digestivă
  • Dezechilibrări glandulare
  • Obezitate
  • Ateroscleroză, prevenirea trombozelor.
  • Prevenirea senescenței
  • Prostatism
  • Diabet
  • Adenite, limfatism, rahitism.
  • Paraziți intestinali.

Uz extern:

  • Abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi.
  • Degerături, crăpături
  • Migrene
  • Congestie cerebrală.
  • Surditate, țiuituri.
  • Nevralgii dentare.
  • Negi.
  • Plăgi, ulcere, arsuri
  • Pistrui
  • Țânțari (pentru a-i îndepărta).[necesită citare]

Altele Modificare

 
Celulele foiței de ceapă sunt foarte mari, ceea ce le face ușor de văzut la microscop. Celulele epidermei cepei sunt pigmentate natural.

Uleiul de ceapă este autorizat în Uniunea Europeană și Marea Britanie pentru utilizare ca pesticid natural împotriva musculiței morcovului care atacă legumele rădăcinoase. [14][15]

Ceapa are celule neobișnuit de mari care pot fi văzute cu ușurință la orice microscop. Epiderma bulbului formează un singur strat de celule și este ușor de separat, ceea ce produce un preparat educațional și experimental rapid, ieftin și ușor. [16][17][18]

Ceapa este toxică pentru câini, pisici, hamsteri și multe alte animale. [19][20]

Cojile de ceapă pot fi fierte pentru a produce o vopsea portocaliu-maronie [21] ce se folosește uneori pentru vopsirea non-toxică a ouălor de Paști.

Aspecte economice Modificare

Producția 2004 în mii de tone
Sursa FAO

Țări Ceapă
uscată		 Ceapă
proaspătă		 Total
Lume 53 591 283 4 454 687 58 045 970
China 18 035 000 717 000 18 752 000
India 5 500 000 - 5 500 000
Ex URSS 3 323 600 1 000 3 324 600
SUA 3 162 750 - 3 162 750
Turcia 1 800 000 235 000 2 035 000
Japonia 1 200 000 510 000 1 710 000
Pakistan 1 657 900 - 1 657 900
Iran 1 500 000 - 1 500 000
Coreea de Sud 745 203 520 000 1 265 203
Mexic 100 000 1 130 660 1 230 660
Brazilia 1 133 240 - 1 133 240
Spania 980 000 35 000 1 015 000

Imagini Modificare

 
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Ceapă
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ceapă
  •  

    Plantaţie de ceapă

  •  

    Flori de ceapă

  •  

    Ceapa

  •  

    Arpagic roșu (ceapă roșie pentru plantat)

Note Modificare

  1. ^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*]​, p. 300  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ https://inpn.mnhn.fr/espece/cd_nom/81339/tab/taxo  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Tinerețe fără bătrânețe cu o ceapă pe zi[nefuncțională], 13 decembrie 2009, Anca Aldea, Jurnalul Național, accesat la 7 iulie 2012
  4. ^ Cumo, CE (). Onion. In: Foods that Changed History: How Foods Shaped Civilization from the Ancient World to the Present. ABC-CLIO LLC (American Bibliographic Center, CLIO Press). pp. 248–50. ISBN 9781440835377. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c „History of onions”. US National Onion Association, Greeley, CO. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b Brickell, Christopher, ed. (). The Royal Horticultural Society Encyclopedia of Gardening. Dorling Kindersley. p. 345. ISBN 978-0-86318-979-1. 
  7. ^ „Approximate pH Values of Common Foods and Ingredients” (PDF). Wisconsin Food Safety and Health. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Gherasim, M (2023).Cultura de ceapă: înființare, întreținere, protecție eficientă și recoltare Agro.basf.ro. Accesat în 12 martie 2023.
  9. ^ Slimestad, R; Fossen, T; Vågen, I. M. (). „Onions: A source of unique dietary flavonoids”. Journal of Agricultural and Food Chemistry. 55 (25): 10067–80. doi:10.1021/jf0712503. PMID 17997520. 
  10. ^ Scott, Thomas. „What is the chemical process that causes my eyes to tear when I peel an onion!”. Ask the Experts: Chemistry. Scientific American. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Tearless Onion Created In Lab Using Gene Silencing”. ScienceDaily. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Oulton, Randal (). „Bermuda Onions”. cooksinfo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Mower, Chris (). „The Difference between Yellow, White, and Red Onions”. The Cooking Dish. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ European Commission (). „Final Review report for the basic substance Onion Oil finalised in the Standing Committee on Plants, Animals, Food and Feed at its meeting on 20 July 2018 in view of the approval of onion oil as basic substance in accordance with Regulation (EC) No 1107/2009” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Sharp, Dr Russell (). „Basic Substances; what are they and how can they used for pest and disease control on farms?”. Eutrema (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Suslov, D; Verbelen, J. P.; Vissenberg, K (). „Onion epidermis as a new model to study the control of growth anisotropy in higher plants”. Journal of Experimental Botany. 60 (14): 4175–87. doi:10.1093/jxb/erp251  . PMID 19684107. 
  17. ^ Xu, K; Huang, X; Wu, M; Wang, Y; Chang, Y; Liu, K; Zhang, J; Zhang, Y; Zhang, F; Yi, L; Li, T; Wang, R; Tan, G; Li, C (). „A rapid, highly efficient and economical method of Agrobacterium-mediated in planta transient transformation in living onion epidermis”. PLOS ONE. 9 (1): e83556. Bibcode:2014PLoSO...983556X. doi:10.1371/journal.pone.0083556  . PMC 3885512  . PMID 24416168. 
  18. ^ Anne McCabe; Mick O'Donnell; Rachel Whittaker (). Advances in Language and Education. Bloomsbury Publishing. p. 35. ISBN 978-1-4411-0458-8. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Cope, R.B. (august 2005). „Allium species poisoning in dogs and cats” (PDF). Veterinary Medicine. 100 (8): 562–566. ISSN 8750-7943. Accesat în . 
  20. ^ Salgado, B.S.; Monteiro, L.N.; Rocha, N.S. (). „Allium species poisoning in dogs and cats”. Journal of Venomous Animals and Toxins Including Tropical Diseases. 17 (1): 4–11. doi:10.1590/S1678-91992011000100002  . ISSN 1678-9199. 
  21. ^ Sam. „Onion Skin Dye (Yellow and Purple)”. All Natural Dyeing. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie Modificare

  • Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale - Jean Valnet

Legături externe Modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ceapă&oldid=15510810