Mărar

specie de plante
Mărar
Anethum graveolens 02.jpg
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]Biota
Supraregn[*]Eukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
Infraregn[*]Streptophyta
DiviziuneTracheophyta
Subdiviziune[*]Spermatophytina
OrdinApiales
FamilieApiaceae
GenAnethum
Nume binomial
Anethum graveolens[1]
L., 1753

Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă anuală, cu viață scurtă, nativă sud-vestului și centrului Asiei. Este singura specie a genului Anethum, deși clasificată de unii botaniști în relație cu genul Peucedanum ca Peucedanum graveolens (L.) C.B.Clarke.

Umbrelă de mărar uscată

OrigineModificare

Mărarul este originar din zona mediteraneană și pontică.[2][3] În epoca bronzului, în Grecia miceniană, planta era deja denumită „maratu-o”.[4]

Date generaleModificare

Mărarul este o plantă care rezistă la temperaturi scăzute. Ea se seamănă toamna sau primăvara foarte devreme, direct în sol, la o adâncime de 2–3 cm. Necesită umiditate mai ales în timpul germinării semințelor.

Recoltarea frunzelor verzi poate începe când plantele au 10–12 cm înălțime.

UtilizareModificare

Frunzele și semințele mărarului au mult ulei volatil, bogat în anetol, carvonă, cu aromă puternică, specifică, cu efect pozitiv asupra respirației. Frunzele conțin cantități mici de estrogen, hormonul feminin care ajută la creșterea naturală a sânilor și mențin mâinile frumoase. Semințele de mărar conțin ulei volatil antibacterian și sunt recomandate la afecțiuni ca aerofagie, astm (bronșic), tulburări nervoase, impotență,[5] amenoree, anorexie, boli ale căilor urinare, boli de inimă, dureri menstruale, insomnie, balonări. În timpul alăptării, lactația este stimulată de consumul de mărar sau chimen.[6] Dacă este consumat constant, mărarul reduce colesterolul rău.

Uleiul volatil de mărar conține calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu și sodiu, vitaminele A, B și C (toate în cantități considerabile).[7]

ReferințeModificare

  1. ^ Species Plantarum. 1st Edition, Volume 1[*], p. 263  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Grieve, M. (). „Dill”. A Modern Herbal. Botanical.com. Accesat în . 
  3. ^ „Dill Weed”. Our spices. Olde Thompson Inc. . Accesat în . 
  4. ^ Andrew Dalby, Siren Feasts: A History of Food and Gastronomy in Greece, Routledge, Londra 1996 (ISBN 0-415-15657-2), pagina 50.
  5. ^ Marar, TerapiiNaturiste.ro
  6. ^ Mărarul de la A la Z, Remedic.ro
  7. ^ Cristina Răscol - Mărarul, plantă cu multiple binefaceri, Gorjeanul.ro, 26 sept. 2010

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mărar