Cazinoul Militar din Timișoara

Cazinoul Militar din Timișoara
Cazinoul Militar Timisoara.jpg
Poziționare
Cazinoul Militar din Timișoara se află în România Timișoara
Cazinoul Militar din Timișoara
Cazinoul Militar din Timișoara
Coordonate45°46′N 21°14′E / 45.76°N 21.23°E45°46′N 21°14′E / 45.76°N 21.23°E
LocalitateTimișoara, Timiș Modificați la Wikidata
ȚaraRomânia[1]  Modificați la Wikidata
AdresaPiața Libertății, nr. 7[1]
AdăposteșteCercul Militar
Edificare
Stil arhitecturalbaroc[2]
Tiprestaurant și sală de bal
Data începerii construcției1744
Data finalizării1775
Stare de conservarebună
Materialecărămidă
ProprietarMinisterul Apărării Naționale
Clasificare
Cod LMITM-II-m-A-06143

Cazinoul Militar este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara, situată pe latura de vest a Pieței Libertății, la nr. 7.[2] Construcția ei a început în 1744, fiind completă doar în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143.[3]

IstoricModificare

 
Cazinoul militar la începutul secolului al XX-lea

După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile turcești, care erau în ruine, au fost demolate și s-a trasat un plan al cetății cu străzi perpendiculare. Au fost prevăzute două piețe, care actual sunt cunoscute sub numele de Piața Unirii și Piața Libertății.[4]

În Piața Libertății, care în epocă se numea Piața de Paradă au fost construite mai multe clădiri: primăria (cunoscută astăzi drept „primăria veche”) și o serie de clădiri cu destinație militară.[5]

În 1744 a început construirea în colțul de nord-vest al pieței o casă pentru comandantul militar, contele Soro.[6] În 17461747, la sud de casă, pe locul corpului cu actuala fațadă principală a cazinoului se mai afla Moscheea Silahdarului, ulterior demolată.[2] În 1754 începe extinderea casei spre sud, pe locul moscheii, construcție terminată în 1758. Până în 1775 construcția este completată,[5][6] situația fiind reflectată pe planul orașului din 1788.[2] Inițial clădirea avea un singur etaj. În 1910 clădirea a fost supraetajată, iar în față, pe locul terasei de vară, s-a construit o sală cu ferestre vitrate și terasă deasupra.[6]

 
Tunuri amplasate în fața terasei

În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm,[6] la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015.[7]

DescriereModificare

 
Detalii arhitecturale

Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo.[6][2]

La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului.[5][6]

Denumiri și evenimenteModificare

În perioada când cazinoul a fost administrat de Iuliu Illithy s-a numit „Grand Establisement Illithy". Din 1921 s-a numit „Cazinoul Militar-Civil «Principele Carol»”. După al Doilea Război Mondial a fost cunoscut drept „Cazinoul Militar”.[6] Actual este clădirea Cercului Militar.

Aici a proclamat Otto Roth la 31 octombrie 1918 Republica bănățeană, dar Aurel Cosma le-a cerut ofițerilor români să părăsească cazinoul. S-au dus la hotelul Kronprinz (în actuala clădire a operei[8]), unde au constituit Consiliul Național Militar Român.[6]

NoteModificare

  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ a b c d e Cazinoul Militar, timisoara-info.ro, accesat 2016-09-13
  3. ^ Lista Monumentelor Istorice 2015, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15 februarie 2016, accesat 2020-06-13
  4. ^ Valentin Capotescu, Arhitectura militară bastionară în România, vol. I: Cetatea Timișoarei, Timișoara: Ed. Bastion, 2008, ISBN: 978-973-88780-1-3, pp. 23–24
  5. ^ a b c Liana Păun, Timișoara uitată: Piața Libertății sau cum s-a transformat Piața de Paradă în cartierul general al administrației civile și militare, pressalert.ro, 16 februarie 2014, accesat 2016-09-13
  6. ^ a b c d e f g h Piata Libertății - Un centru militar pentru o cetate militară, timpolis.ro 6–9 octombrie 2005, accesat 2016-09-13
  7. ^ Andreea Tobias, Liliana Iedu, Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei, finalizată după o investiție de peste 65 milioane lei, zf.ro, 30 decembrie 2015, accesat 2016-09-13
  8. ^ Stefan Both, Nostalgii timișorene. Amintiri despre orașul de altădată: Hoteluri și localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea, adevarul.ro, 7 aprilie 2013, accesat 2016-09-13

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cazinoul Militar din Timișoara