Bătălia de la Gilly-Charleroi
Această pagină nu este legată de un element de Wikidata. Acest lucru este necesar pentru afișarea legăturilor interlingve și pentru preluarea unor informații bibliotecare sau din infocasetă. |
Bătălia de la Charleroi | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din celor O Sută de Zile | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Imperiul Francez | Prusia | ||||||
Conducători | |||||||
Generalul Duhesme Generalul Pajol | Generalul von Zieten | ||||||
Efective | |||||||
4300 de infanteriști 3100 de călăreți 900 de pușcași marini[1] | 30 000 de oameni | ||||||
Pierderi | |||||||
140 morți 460 răniți | minore | ||||||
Modifică date / text |
Bătălia de la Gilly-Charleroi a fost o confruntare minoră ce a deschis „Campania de la Waterloo”, opunând la 15 iunie 1815, elemente ale „Armatei Nordului”, aparținând Primului Imperiu, unor elemente din Corpul I al armatei prusace, conduse de generalul conte von Zieten. Forțele franceze erau compuse din divizia „Tinerei Gărzi”, pușcașii marini și geniștii Gărzii, conduși de generalul Duhesme, cât și Corpul I de Cavalerie de Rezervă, sub comanda generalului Pajol.
Planul Împăratului Napoleon I era de a se interpune între armata anglo-aliată a lui Wellington și cea prusacă a lui von Blücher, pentru a câștiga „poziția centrală”, una dintre manevrele esențiale ale strategiei napoleoniene. Pentru a realiza acest lucru, trupele franceze urmau să treacă granița în dreptul localității Charleroi, împingând înapoi avangarda prusacă și capturând podurile. Primele elemente franceze care au intrat în contact cu inamicul au fost escadroanele lui Pajol, care au împins înapoi avanposturile prusace, dar au găsit podul de la Thuin baricadat și apărat de unități de infanterie prusacă a Corpului I. Pajol ar fi trebuit să fie susținut de Vandamme, care însă întârzie. Astfel, la amiază, Împăratul trimite divizia de Gardă a lui Duhesme, împreună cu geniștii și pușcașii marini ai Gărzii, care urmau să degajeze podul. Spre ora 14, podul peste Sambre este cucerit și cavaleria lui Pajol poate trece de partea cealaltă.
Deși generalul prusac Zieten dispunea de forțe considerabile, acestea erau foarte dispersate și, în plus, deoarece nimeni nu înțelesese intențiile lui Napoleon, Zieten primise ordin de la Blücher „să bată în retragere cât mai lent posibil, pentru a proteja concentrarea armatei prusace pe poziția de la Sombreffe”. Astfel, Zieten începe mișcarea sa de retragere în direcția Gosselies și spre Namur prin Gilly[1].
Referințe
modificare- ^ a b Dammame, Jean-Claude, „La bataille de Waterloo”, Éditions Perrin, Collection Tempus, ISBN 978-2-262-02049-1, pag. 92-93