Baltagul (film)

film românesc regizat de Mircea Mureșan
Acest articol se referă la ecranizarea romanului Baltagul. Pentru alte sensuri, vedeți Baltagul.
Baltagul

Afișul filmului
Titlu originalBaltagul
RegizorMircea Mureșan
ScenaristMircea Mureșan
După un roman omonim de:
Mihail Sadoveanu
Bazat peBaltagul  Modificați la Wikidata
ProducătorDumitru Carabăț (redactor)
Adrian Caracaș (director de producție)
StudioCasa de Filme București
IDI Cinematografica Roma
DistribuitorRomâniafilm
Director de imagineNicu Stan
Operator(i)Dumitru Constantin-Foni
MontajAdina Codrescu
SunetNicolae Ciolca
MuzicaMaurice Le Roux
Scenografiearh. Marcel Bogos
CostumeLidia Luludis
DistribuțieMargarita Lozano
Folco Lulli
Sidonia Manolache
Premieraseptembrie 1969
Premiera în România27 octombrie 1969
Durata103 min.
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Pagina Cinemagia

Baltagul este un film românesc din 1969 regizat de Mircea Mureșan. În rolurile principale joacă actorii Margarita Lozano, Folco Lulli și Sidonia Manolache. Scenariul se bazează pe romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu.

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Distribuție

modificare

Dublaje de voce

modificare

Producție

modificare

Prima intenție de ecranizare a romanului Baltagul i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei i-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani.[1]:p. 184 Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană.[2]:p. 108 Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de Victor Iliu (1964), Liviu Ciulei (1966) și Lucian Pintilie (1968), fiind încredințată în cele din urmă lui Mircea Mureșan.[2]:p. 116[3]

Filmul a fost realizat ca o coproducție româno–italiană[2]:p. 17, fiind filmat în perioada 28 februarie - 19 iunie 1969 la Sucevița, Roșu, Rarău și Buftea. Personajele Vitoria Lipan și Calistrat Bogza au fost interpretate de actorii străini Margarita Lozano și Folco Lulli (dublați în film de Eugenia Bosânceanu și Nucu Păunescu). Printre actorii români care au figurat în distribuție se află: Ilarion Ciobanu (Nechifor Lipan), Florin Scărlătescu (subprefectul), Sandu Sticlaru (părintele Dănilă), Paul Misai (Gheorghiță), Sidonia Manolache (Minodora) și Nunuța Hodoș (baba Maranda).[1]:p. 200 Filmul a fost prezentat în septembrie 1969 la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, având premiera absolută la 15 octombrie 1969, la Film Forum de la Brno,[2]:p. 17 și cea românească la 27 octombrie 1969, la București.[2]:p. 122

Recepție

modificare

Filmul a fost vizionat de 5.064.352 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[4]

Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (acuratețea imaginii și, parțial, interpretarea), precizând însă că Baltagul are „unele carențe de fond, de dramaturgie cinematografică și de înțelegere a structurii filozofice a romanului, mai exact a subtilităților lui filozofice și tipologice”, după cum scria Ștefan Oprea în volumul Diorame cinematografice (1983).[1]:p. 199 Criticul Tudor Caranfil confirma opinia referitoare la lipsurile de structură dramaturgică și de relief psihologic ale filmului, afirmând că ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă.[3] În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene.[1]:p. 199

Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime[2]:p. 119, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”.[2]:p. 121

  1. ^ a b c d Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
  2. ^ a b c d e f g Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
  3. ^ a b Tudor Caranfil, Dicționar universal de filme, Editura Litera, București, 2008, p. 80.
  4. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

modificare