Baltagul (film)
Baltagul | |
Afișul filmului | |
Titlu original | Baltagul |
---|---|
Regizor | Mircea Mureșan |
Scenarist | Mircea Mureșan După un roman omonim de: Mihail Sadoveanu |
Bazat pe | Baltagul |
Producător | Dumitru Carabăț (redactor) Adrian Caracaș (director de producție) |
Studio | Casa de Filme București IDI Cinematografica Roma |
Distribuitor | Româniafilm |
Director de imagine | Nicu Stan |
Operator(i) | Dumitru Constantin-Foni |
Montaj | Adina Codrescu |
Sunet | Nicolae Ciolca |
Muzica | Maurice Le Roux |
Scenografie | arh. Marcel Bogos |
Costume | Lidia Luludis |
Distribuție | Margarita Lozano Folco Lulli Sidonia Manolache |
Premiera | septembrie 1969 |
Premiera în România | 27 octombrie 1969 |
Durata | 103 min. |
Țara | R.S. România |
Limba originală | română |
Disponibil în română | original |
Prezență online | |
Pagina Cinemagia | |
Modifică date / text |
Baltagul este un film românesc din 1969 regizat de Mircea Mureșan. În rolurile principale joacă actorii Margarita Lozano, Folco Lulli și Sidonia Manolache. Scenariul se bazează pe romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu.
Rezumat
modificareDistribuție
modificare- Margarita Lozano — munteanca Vitoria Lipan din satul Tarcău
- Folco Lulli — oierul Calistrat Bogza, ucigașul lui Nechifor
- Sidonia Manolache — Minodora, fata Vitoriei
- Paul Misai — Gheorghiță, fiul Vitoriei
- Florin Scărlătescu — subprefectul județului Neamț
- Constantin Anatol — negustorul evreu David (Herșcu Davidson)
- Sandu Sticlaru — părintele Daniil, preotul din satul Tarcău
- Livia Baba — Ana, mama dlui Vasiliu
- N.N. Matei — oierul Ilie Cuțui, complicele lui Bogza
- Dan Nicolae — Toma, hangiul din Sabasa
- Nunuța Hodoș — baba Maranda, vrăjitoarea satului Tarcău
- Costache Diamandi — dl Vasiliu, hangiul de la Suha
- Ernest Maftei — morarul bătrân
- Petre Gheorghiu-Goe
- Jean Constantin — organizatorul de jocuri de noroc ilegale
- Cora Benador — soția negustorului David
- Andrei Bursaci — munteanul care o acostează pe Vitoria la bâlci
- Ion Dămian
- Franz Keller — funcționarul neamț care a înregistrat cumpărarea oilor
- Theo Partisch
- Nicolae Corjos
- Animpodist Mihuță
- Dumitru Matei
- Gheorghe Barbuță
- Toader Ciocuț
- Ilarion Ciobanu — oierul Nechifor Lipan
Dublaje de voce
modificare- Eugenia Bosânceanu — Vitoria Lipan
- Nucu Păunescu — Calistrat Bogza
Producție
modificarePrima intenție de ecranizare a romanului Baltagul i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei i-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani.[1]:p. 184 Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană.[2]:p. 108 Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de Victor Iliu (1964), Liviu Ciulei (1966) și Lucian Pintilie (1968), fiind încredințată în cele din urmă lui Mircea Mureșan.[2]:p. 116[3]
Filmul a fost realizat ca o coproducție româno–italiană[2]:p. 17, fiind filmat în perioada 28 februarie - 19 iunie 1969 la Sucevița, Roșu, Rarău și Buftea. Personajele Vitoria Lipan și Calistrat Bogza au fost interpretate de actorii străini Margarita Lozano și Folco Lulli (dublați în film de Eugenia Bosânceanu și Nucu Păunescu). Printre actorii români care au figurat în distribuție se află: Ilarion Ciobanu (Nechifor Lipan), Florin Scărlătescu (subprefectul), Sandu Sticlaru (părintele Dănilă), Paul Misai (Gheorghiță), Sidonia Manolache (Minodora) și Nunuța Hodoș (baba Maranda).[1]:p. 200 Filmul a fost prezentat în septembrie 1969 la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, având premiera absolută la 15 octombrie 1969, la Film Forum de la Brno,[2]:p. 17 și cea românească la 27 octombrie 1969, la București.[2]:p. 122
Recepție
modificareFilmul a fost vizionat de 5.064.352 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[4]
Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (acuratețea imaginii și, parțial, interpretarea), precizând însă că Baltagul are „unele carențe de fond, de dramaturgie cinematografică și de înțelegere a structurii filozofice a romanului, mai exact a subtilităților lui filozofice și tipologice”, după cum scria Ștefan Oprea în volumul Diorame cinematografice (1983).[1]:p. 199 Criticul Tudor Caranfil confirma opinia referitoare la lipsurile de structură dramaturgică și de relief psihologic ale filmului, afirmând că ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă.[3] În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene.[1]:p. 199
Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime[2]:p. 119, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”.[2]:p. 121
Note
modificare- ^ a b c d Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
- ^ a b c d e f g Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
- ^ a b Tudor Caranfil, Dicționar universal de filme, Editura Litera, București, 2008, p. 80.
- ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
modificare