Liviu Ciulei
| Liviu Ciulei | |||
 Liviu Ciulei în 1963 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [2][3][4][5]  București, România | ||
| Decedat | (88 de ani)[6][7][8][9] München, Germania | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu | ||
| Cauza decesului | multiple organ dysfunction syndrome[*] | ||
| Căsătorit cu | Clody Berthola, Ioana Gărdescu, Helga Reiter | ||
| Naționalitate | Română | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Religie | Biserica Ortodoxă Română | ||
| Ocupație | regizor, actor, scenograf | ||
| Activitate | |||
| Domiciliu | București | ||
| Alma mater | Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București | ||
| Premii | Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor () Ordinul național „Steaua României” Premiul de Stat al Republicii Populare Române ()[1] | ||
| |||
| Prezență online | |||
Modifică date / text  | |||
Liviu Ciulei (Ioan Liviu,[10] n. 7 iulie 1923, București, România – d. 25 octombrie 2011, München, Germania) a fost regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român.
BiografieModificare
A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949).[11] A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip Barry; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei Cum vă place a lui Shakespeare. A mai montat printre altele Opera de trei parale (Bertolt Brecht), O scrisoare pierdută (Ion Luca Caragiale), Azilul de noapte (Maxim Gorki), Leonce și Lena (Georg Büchner), Elisabeta I (Paul Foster).
A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 și 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera Revizorul, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în același timp, marii regizori de tearu David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.
În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate de către Ion Besoiu[12] și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan la aceeași instituție.[13][14] Liviu Ciulei a debutat în SUA în 1974, La Arena Stage din Washington.[15]
A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University și New York University în New York City. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.[11]
A realizat scenografia a 125 de spectacole.
Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre, ca sălile Studio ale teatrelor din Târgu Mureș și Pitești.
A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola[16], cu scenografa Ioana Gǎrdescu și cu jurnalista Helga Reiter. Fiul celei de-a treia soții (al unui scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui adoptiv. Trupul său a fost incinerat.[17]
Premii, ordine și distincțiiModificare
- Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)[18]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[19]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[20]
- Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru filmul Pădurea spânzuraților
- Globul de Cristal, Karlovy Vary, 1969, pentru filmul Valurile Dunării
- Premiul UNITER, 1996
- Premiul de Excelență UNITER, 2001 [21]
- Premiul de Excelență în cinematografia română, 2002
- Membru de onoare al Ordinului Arhitecților, 2006
- Premiul Tony [22][23]
Regie de teatruModificare
- Clipe de viată de William Saroyan, regia artistică
La Teatrul BulandraModificare
- Omul care aduce ploaia de Richard Nash, (1957)
- Azilul de noapte de Maxim Gorki, (1958)
- Sfânta Ioana de George Bernard Shaw, (1958)
- Cum vă place de William Shakespeare, (1961)
- Intriga si iubire de Friedrich Schiller (1965)
- Opera de trei parale de Bertolt Brecht, (1969)
- Leonce si Lena de Georg Büchner, (1970)
- Play Strindberg de Friedrich Dürenmatt (1971)
- O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
- Macbeth de William Shakespeare
- Furtuna de William Shakespeare
- Moartea lui Danton de Georg Büchner
- Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, (1991)
- Deșteptarea primăverii, (1991)
- Hamlet de William Shakespeare, (2000)
- Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, (2005)
- Henric IV de Luigi Pirandello, (2005)
La Guthrie TheatreModificare
- As You Like It de William Shakespeare, (1981)
- Eve of Retirement de Thomas Bernhard, (1981)
- The Tempest de William Shakespeare, (1981)
- Peer Gynt de Henrik Ibsen, (1982)
- Requiem for a Nun de William Faulkner, (1982)
- Threepenny Opera de Bertolt Brecht și Kurt Weill, (1983)
- Twelfth Night de William Shakespeare, (1984)
- Three Sisters de Anton Cehov, (1984)
- A Midsummer Night's Dream de William Shakespeare, (1985)
- The Bacchae de Euripide, (1987)
- The Broken Jug de Heinrich von Kleist (1994)
FilmografieModificare
ActorModificare
- În sat la noi, (1951)
- Nepoții gornistului, (1953)
- Răsare soarele, (1954)
- Alarmă în munți, (1955)
- Valurile Dunării, (1959)
- Soldați fără uniformă, (1960)
- Cerul n-are gratii, (1962)
- Pădurea spânzuraților, (1964), ecranizare după romanul Pădurea spânzuraților al scriitorului Liviu Rebreanu.
- Facerea lumii (1971)
- Decolarea, (1971)
- Dragostea începe vineri, (1972)
- Dimitrie Cantemir, (1973)
- Ceața, (1973)
- Mastodontul, (1975)
- Mușchetarul român, (1975)
- Falansterul (1979)
RegizorModificare
- Erupția, (1957)
- Valurile Dunării, (1959)
- Pădurea spânzuraților, (1964)
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
ScenaristModificare
- Mitrea Cocor, (1952) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regizori Victor Iliu și Marietta Sadova)
- Nepoții gornistului, (1953) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu)
- Răsare soarele, (1954) (în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu)
- Pasărea furtunii, (1957) (regia Dinu Negreanu)
ScenografModificare
- Facerea lumii (1971) (regia Gheorghe Vitanidis)
CărțiModificare
- Cu gânduri și cu imagini, 2009 [24]
NoteModificare
- ^ Hotărârea nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Române pe anul 1962
- ^ Чулей Ливиу, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ http://famousdude.com/5776-liviu-ciulei.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.nytimes.com/2011/10/27/arts/liviu-ciulei-daring-theater-director-dies-at-88.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.mediafax.ro/english/romanian-film-and-theater-director-liviu-ciulei-dies-8900811/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://lifeinlegacy.com/Display.aspx?weekof=2011-10-29 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://lifeinlegacy.com/display.php?weekof=2011-10-29 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.cinemarx.ro/persoane/Liviu-Ciulei-96906.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Lista membrilor DACIN SARA, orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
- ^ a b Liviu Ciulei, un artist total | ROL.ro
- ^ Șoc în lumea teatrului: Actorul Ion Besoiu a colaborat cu Securitatea | REALITATEA .NET
- ^ Exclusiv | Conform Securității, Radu Beligan a desființat, în 1982, piesa «O scrisoare pierdută», regizată de Liviu Ciulei, pe motiv că acesta plecase din țară: "O crimă pentr...
- ^ Ultimele stiri online, stiri de ultima ora | ROL.ro
- ^ Weber, Bruce (), Liviu Ciulei, a Daring Theater Director, Dies at 88 (în engleză), The New York Times, ISSN 0362-4331
- ^ Actrița Clody Bertola, soția regizorului Lucian Pintilie, a încetat din viață | adevarul.ro
- ^ Asociația Cremaționistă Amurg din România - Români celebri care au fost incinerați
- ^ Autentificare
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
- ^ Revista Apostrof
- ^ Variety.com
- ^ Play Bill
- ^ Albumul cu minuni - "Liviu Ciulei cu gandiri si cu imagini", Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 880, accesat la 20 ianuarie 2014
BibliografieModificare
- „Liviu Ciulei. Cu gândiri și cu imagini”, album autobiografic, 2009
Legături externeModificare
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
- Liviu Ciulei la Internet Movie Database
- Cinemagia - Liviu Ciulei
- Filmoteca / Liviu Ciulei
- Guthrie Theater
- Reacții din lumea teatrului despre moartea lui Liviu Ciulei: Era ultimul mare titan, 25 octombrie 2011, ANDRA DUMITRU, România liberă
- Maia Morgenstern: "Liviu Ciulei era o stea de neatins, un spirit", 26 octombrie 2011, Alexandra Olivotto, Evenimentul zilei
- Ganduri pentru cel plecat: Cu dragoste, despre LIVIU CIULEI, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2011, numărul 994
- Articole biografice
- Liviu Ciulei a pus piloni rezistenți teatrului, 31 decembrie 2011, MARIA SARBU, Jurnalul Național
- Liviu Ciulei, sabotor ideologic, 19 septembrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
- A dispărut un creator fără egal, 25 octombrie 2011, Monica Andronescu, Adevărul
- Ciulei – 85 de ani, 7 iulie 2008, Maria Sarbu, Jurnalul Național
- Interviuri
- Liviu Ciulei, regizor: „Fiecare spectacol al meu a fost diferit“, 18 ianuarie 2011, Adevărul
- en Articol New York Times