Deschide meniul principal
Baltazar în Adorația Celor Trei Regi de Girolamo da Santacroce

Baltazar (alte denumiri Baltasar, Baltassar sau Bithisarea)[1] este considerat, alături de Gaspar și Melchior, unul dintre Magii de la Răsărit care au mers să-l vadă pe pruncul Isus după ce s-a născut. El este denumit în mod tradițional ca rege al Arabiei și i-a adus mir în dar lui Iisus.[2] În Biserica Apuseană, el este considerat sfânt (așa cum sunt și ceilalți doi magi).

TradițieModificare

Evangheliile Noului Testament nu dau numele magilor (și nici numărul lor), dar numele lor tradiționale provin dintr-un manuscris grec din anul 500 AD tradus în latină și acceptat în mod obișnuit ca sursă a numelor.[3] În acest manuscris original Baltazar este numit Bithisarea, nume ce a fost transformat mai târziu în Baltazar în creștinismul occidental.[1] Baltazar a fost descris de Sfântul Beda în secolul al VIII-lea ca având „un ten negru, o barbă mare”, iar mirul pe care-l ținea în mâini sale prefigura moartea Fiului Omului”.[4]

Urmând Steaua de la Betleem, magii au călătorit întâi la palatul lui Irod cel Mare, care le-a cerut să-l găsească pe pruncul Isus și să-l anunțe și pe el. Ajunși la locul nașterii lui Isus,[5] magii s-au închinat și i-au oferit daruri, iar Baltazar a dăruit mir ce simboliza viitoarea moarte a unui rege, mirul fiind destul de scump la momentul respectiv.[6][7] S-a întors în propria țară, evitând-l pe regele Irod, menționându-se că s-a întâlnit din nou cu ceilalți magi în 54 AD în Regatul Armeniei pentru a sărbători Crăciunul, înainte de a muri, la vârsta de 112 ani, la 6 ianuarie 55 AD.[8]

Baltazar este un personaj al romanului Ben-Hur: A Tale of the Christ și ale diferitelor adaptări cinematografice ale romanului, care relatează ultimii săi ani.

SărbătorireModificare

Relicvele lui Baltazar, ca și ale celorlalți doi magi, sunt presupuse a fi înmormântate în Sanctuarul celor Trei Regi din Catedrala din Köln după ce rămășițele sale pământești fuseseră mutate de Eustorgius I în 314 AD de la Constantinopol la Milano. În 1164, Sfântul Împărat Roman Frederic Barbarossa a mutat relicvele la Köln.[9] Baltazar este sărbătorit de Bobotează, împreună cu ceilalți magi,[10] dar și separat, în Biserica Catolică, la 11 ianuarie.[11]

Controversa figurii negreModificare

În țările în Europa continentală în care sunt reprezentați magii, Baltazar este adesea portretizat, din cauza descrierii făcute de Sfântul Beda, ca o persoană cu fața neagră potrivit unei tradiții care datează din Evul Mediu, în care oamenii cu pielea închisă la culoare sunt descriși ca aducători de aur. În secolul al XXI-lea au existat o serie de campanii în Spania pentru ca o persoană de culoare să-l interpreteze pe Baltazar și nu o persoană cu fața pictată.[12]

ReferințeModificare

  1. ^ a b „Excerpta Latina Barbari: 51B”. Excerpta Latina Barbari. Accesat în . 
  2. ^ „Three Kings Balthazar, Gaspar, Melchior”. CNN. . Accesat în . 
  3. ^ Metzger, Bruce, New Testament Studies: Philological, Versional, and Patristic, Volume 10, 1980, BRILL, ISBN 9004061630
  4. ^ „Three Kings Balthazar, Gaspar, Melchior”. CNN. . Accesat în . 
  5. ^ Matthew 2:11
  6. ^ Home. „Why Did the Magi Bring Gold, Frankincense and Myrrh?”. Biblical Archaeology Society. Accesat în . 
  7. ^ Freeman, Margaret (). The story of the Three Kings: Melchior, Balthasar and Jaspar. Metropolitan Museum of Art. p. 67. ISBN 9780870991806. 
  8. ^ „The Magi”. Catholiceducation.org. Accesat în . 
  9. ^ David Lowenthal, The Heritage Crusade and the Spoils of History (Cambridge: Cambridge University Press, 1998), xvi.
  10. ^ „The Magi”. Catholic Education. Accesat în . 
  11. ^ „Magi”. Catholic Encyclopedia. . Accesat în . 
  12. ^ „¡¡Guerra al Baltasar pintado!!” (în Spanish). GuinGuinBali.com. . Accesat în .