Banine
| Banine | |
 Banine în 1931 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3]  Bakı, Baku Governorate(d), Imperiul Rus |
| Decedată | (86 de ani)[1][2][3] Paris, Franța |
| Înmormântată | Institut médico-légal de Paris[*] |
| Părinți | Mirza Asadullaev[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | scriitoare |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Activitate | |
| Pseudonim | Banine |
| Limbi | limba franceză |
| Specie literară | autobiografie |
Modifică date / text  | |
Umm-El-Banine Assadoulaeff (în azeră Umm El-Banu Äsâdullayeva, cunoscută sub numele de Banine; n. , Bakı, Baku Governorate(d), Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost o scriitoare franceză de origine azerbaidjană, nepoată a milionarului azer Musa Nagiev(d) și fiică a omului de afaceri și politicianului azer Mirza Asadullaev(d).[4] Ea a publicat sub pseudonimul Banine.
Biografie
modificareBanine a emigrat în Franța în 1923, urmându-l pe tatăl ei, fost ministru în guvernul Republicii Democratice Azerbaidjan (decembrie 1918 - aprilie 1920). Întâi s-a mutat la Istanbul, unde și-a abandonat soțul cu care fusese forțată să se căsătorească la vârsta de cincisprezece ani, apoi a fugit la Paris. Acolo, după mulți ani, cunoștințele literare, printre care Henry de Montherlant, Nikos Kazantzakis și André Malraux, au îndemnat-o să publice. Banine și-a dedicat viata prezentării și popularizării istoriei și culturii Azerbaidjanului în Franța și Europa.[5] Cele mai cunoscute scrieri ale ei sunt Zile caucaziene și Zile pariziene. Banine, care a fost prietenă cu scriitorul german Ernst Jünger și cu scriitorul rus Ivan Bunin, relatează în cărțile ei povestea convertirii la romano-catolicism.
Înainte de moartea ei, Banine a publicat mai multe articole despre situația din Azerbaidjan.[5] A murit în octombrie 1992. În necrologul din ziarul Le Figaro a fost numită „unul dintre acele personaje de viață romanescă care a traversat un secol, atrăgând ca un magnet toate figurile singulare ale timpului lor”.[6]
Lucrări majore
modificare- Nami (Nami), Gallimard, 1942.
- Zile caucaziene (Jours caucasiens), Julliard, 1946.
- Zile pariziene (Jours parisiens), Julliard, 1947, Gris Banal, 2003.
- Întâlniri cu Ernst Jünger (Rencontres avec Ernst Jünger), Julliard, 1951.
- Am ales opiul (J'ai choisi l'opium), Stoc, 1959.
- După (Après), Stock, 1962.
- Franța străină (La France étrangère), S. O. S Desclée de Brouwer, 1968.
- Apelul ultimei șanse (L'appel de la dernière chance), S.O.S, 1971.
- Portretul lui Ernst Jünger: scrisori, texte, întâlniri (Portrait d'Ernst Jünger : lettres, textes, rencontres), La Table Ronde, 1971.
- Fețele multiple ale lui Ernst Jünger (Ernst Jünger aux faces multiples), Lausanne, éditions L'Âge d'Homme, 1989.
- Ce mi-a povestit Maria: spusele servitoarei Maria (Ce que Marie m’a raconté : le dit de la Servante Marie), Cahier Bleus, 1991.
Note
modificare- ^ a b Banine, Open Library, accesat în
- ^ a b International Standard Name Identifier, accesat în
- ^ a b Banine, Babelio
- ^ „Mühacirət övladı”. Accesat în .
- ^ a b en The Eventful Life of Banine. Visions of Azerbaijan Magazine. .
- ^ William Pfaff. The Bullet's Song: Romantic Violence and Utopia. ISBN: 978-0-684-80907-6